Drepților ai lui Dumnezeu, de mare cinste v-ați învrednicit pentru virtutea viețuirii voastre, astfel încât, tu, Iosif Logodnicul, ai fost păzitorul Preasfintei Fecioare, care în scutece L-a înfășat pe Pruncul Iisus. Tatălui Ceresc slujind cu adevărat, înțeleptule teslar, ai fost socotit tată (Luca 2, 48) al Fiului Cel fără de început, născut în peștera din Betleem, pe Care în brațele tale purtându-L, te-ai sfințit și te-ai preamărit. Iar tu, celălalt Iosif cu bun chip, cel din Arimateea, ai ieșit din sfatul cel viclean al fariseilor, ucenic în taină al Mântuitorului fiind, L-ai pogorât împreună cu Nicodim de pe Cruce, ungându-L cu smirnă și cu aloe, în giulgiu de in curat L-ați înfășurat și în mormântul nou oferit de tine, săpat în stâncă, îngropându-L, L-ați pus, de unde a înviat a treia zi. Acest mormânt purtător de Viață a devenit mai înfrumusețat decât Raiul și mai luminat decât orice cămară împărătească.

Pentru toate acestea, dăm slavă lui Dumnezeu, Cel minunat întru sfinții Săi! Așadar, ne rugăm vouă, Drepților Iosif Logodnicul și Iosif din Arimateea, să ne fiți ocrotitori pe calea vieții, sfătuitori în clipele de nepricepere, izbăvitori în ceasurile de primejdie, mângâietori la necaz, adăpost și hrană în grele încercări și lipsuri. Și să fiți pururea pentru noi rugători și mijlocitori către Hristos, pe Care L-ați iubit și L-ați slujit deplin, astfel încât, prin sprijinul și ajutorul vostru, mântuire să dobândim. Amin.

Notă:
Sfântul și Dreptul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria este sărbătorit în Duminica după Nașterea Domnului, împreună cu Sfântul Proroc David și Sfântul Apostol Iacov, rudenia Domnului, iar Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea este sărbătorit la 31 iulie. Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul ne învață: „Mai roagă zilnic pe Pururea Fecioara Maria, pe Fiul ei, pe Domnul nostru Iisus Hristos și pe Cerescul Lui Părinte ca să te învrednicească acestui dar, adică să-ți dea sprijin și apărător pe Dreptul Logodnic Iosif. Apoi aleargă la acest Drept Iosif cu rugăciuni și cu mult curaj, să te primească sub ocrotirea lui, căci binefacerile luate de la el de toți cei ce au avut evlavie și au alergat la dânsul, nu numai pentru trebuințele duhovnicești, ci și pentru cele trupești. Mai ales i-a învățat să se roage și să gândească bine. Fiindcă dacă Dumnezeu iubește atât de mult pe ceilalți sfinți, căci au fost supuși și cu respect față de El, cu atât mai mult trebuie să ne închipuim că iubește pe acest smerit, drept și sfânt și că mult pot înaintea lui Dumnezeu rugăciunile lui. Era în atâta cinste încât Domnul în pământeasca-I copilărie i se supunea și asculta de el ca de un tată, cum scrie Dumnezeiasca Evanghelie: „Și era supus lor” (Luca 2, 51), iar în toate cele de trebuință îi slujea lui, cum cu înțelepciune arată rânduielile monahale ale Marelui Vasile”. Cf. Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, pp. 152-153.