Stăpâne Doamne, Dumnezeul cerului şi al pământului, al celor văzute şi al celor nevăzute, pleacă ochii şi ia aminte la mine, pierdutul şi păcătosul, care iarăşi stau înaintea Ta, zdrobit şi deznădăjduit de mulţimea păcatelor. Miluieşte, Milostive, pe cel întinat cu sufletul şi cu trupul; iartă-mi nemăsurata mulţime a păcatelor de suflet pierzătoare! Nu mă lepăda din pricina lor de la faţa Ta şi din ocrotirea Ta, Tu Cel mare şi înfricoşat în toată lumea. Ci, precum ai binecuvântat pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, binecuvintează-mă şi pe mine, Atotputernice! Sfinţeşte-mi sufletul şi trupul, mintea şi inima, buzele, ochii şi urechile, curăţind toate simţurile mele de mulţimea gândurilor rele. O, Doamne, Dumnezeul Sfinţitelor Puteri, ale Începătoriilor şi Stăpâniilor, care înconjoară sfinţitul Tău tron şi Te laudă neîncetat; nu mă trece cu vederea, deşi sunt cu totul pătimaş şi împuţit. Nu mă părăsi, Doamne, pe mine nimicul şi trândavul, ci ajută-mă ca un mult-Milostiv ce eşti!

Tu, Doamne, Care ai însoţit pe Iacov în Egipt, Care ai izbăvit pe robul Tău Iosif de ura fraţilor săi, de pornirea păcătoasă a egiptencei şi l-ai făcut împărat în Egipt, fă-mă şi pe mine împărat peste toată întinăciunea trupului şi duhului. Mântuieşte-mă de păcatul desfrânării şi de toate patimile cele murdare şi spurcate. Auzi-mă, Sfinte, Cel Preaînalt, Tu, Care ai slăvit Preadulcele Tău Nume în faţa robului Tău Iov, fă-mă să slăvesc şi eu puterea Împărăţiei Tale, Bunule; Tu, Care prin Moise ai mântuit pe poporul israelitean din robia Egiptului şi l-ai povăţuit prin nor în pământul făgăduinţei, Tu eşti Acelaşi şi acum. Doamne, Dumnezeule a toate, tinde mâna Ta cea tare din înălţimea Ta cea sfântă şi mă binecuvintează, Hristoase şi Mântuitorul meu, Viaţa şi Lumina mea; veseleşte-mă cu dumnezeiasca Ta dragoste, trimite pe Purtătorul de lumină Duhul Tău cel Sfânt şi Mângâietorul Dumnezeu şi mă binecuvintează. Şi toate păcatele pe care le-am făcut, mici sau mari, de voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun, iartă-le şi şterge-le; milostiveşte-Te, miluieşte, îndură-Te, lasă şi şterge toate fărădelegile mele.

Afundă patimile mele în marea acestei vieţi zadarnice şi mă povăţuieşte spre nepătimire
ca într-un alt pământ al făgăduinţei, în viaţa cea veşnică. În locul stâlpului de foc, luminează-mă cu Duhul Tău cel Sfânt; în loc de nor, luminează-mi inima cu razele dumnezeirii Tale şi, în loc de Moise, Însuţi Tu, Unule Născut Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, du-mă în măreţul palat de sus al frumuseţilor şi tainelor şi mă mântuieşte de gheena focului, Iubitorule de oameni şi Preamilostivul
meu Ocrotitor.

Doamne, Dumnezeul puterilor, Tu, Care ai primit sângele Prorocului Tău Zaharia ca o sfântă jertfă, primeşte şi cuvintele ticăloasei mele inimi în jertfelnicul Tău cel înţelegător şi fără de sânge. Luminează-mă, străluceşte-mă, înmiresmează-mă şi fă-mă nepătimitor. Tu, Care ai trimis pe sfinţii Tăi apostoli în toată lumea zicându-le: „Mergeţi, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, Tu, Doamne, cu rugăciunile lor, înţelepţeşte, sfinţeşte, înmoaie, îndulceşte împietritul meu suflet, care necontenit suferă de mulţimea fărădelegilor. Tu, Care ai rânduit pe Sfântul Petru verhovnic al sfinţilor apostoli şi purtător de chei ale Împărăţiei Cerurilor, deschide-mi şi mie, cu rugăciunile lui, uşa milostivirii Tale; întăreşte-mă pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, pe piatra care Tu eşti, Hristoase, Dumnezeul şi Mântuitorul meu. Căci zice: „au băut din piatra cea duhovnicească ce urma, adică piatra care este Hristos”. Pe această piatră întăreşte-mă, Doamne, ca să nu mă clătească vicleanul balaur pe mine, robul Tău care îţi cântă: „Sfânt eşti, Doamne, şi pe Tine Te laudă toate puterile cereşti”. Tu, Hristoase, Dumnezeul meu, Care ai făcut pe Pavel dulce şi curgător de miere, învăţător al lumii, fă-mă şi pe mine, cu răgăciunile lui, luminat grăitor de Dumnezeu, plăcut şi împodobit cu înţelepciune. Înnoieşte-mă cu Duhul Tău cel Sfânt şi mă fă, ca şi pe Pavel, vas ales, de preţ şi închinat dumnezeirii Tale.       

Preaslăvite şi Înfricoşate Doamne, auzi-mă şi pe mine, ticălosul şi păcătosul, Iisuse Preacurate, Fiul Tatălui, Tu, Care ai dat lui Moise tablele cele scrise de Dumnezeu, adeverind taina rugului, fă să sufle și în mine Duhul Tău cel Sfânt şi să mă arate deplin duhovnicesc, „plin de har şi de adevăr”, de înţelepciune şi de cunoştinţa de Dumnezeu. Tu, Care ai dat lui Iosua al lui Navi trâmbiţele cu care a dărâmat zidurile Ierihonului, dăruieşte-mi şi mie cu îmbelşugare înţelepciunea Ta, ca să mă hrănească duhovniceşte şi trupeşte şi să biruiesc pe viclenii diavoli şi să-i zdrobesc ca pe „vasele olarului”. Tu, Care ai fost Preot după rânduiala lui Melchisedec, pentru rugăciunile acestui fericit bărbat, fă-mă următor al pildei lui, încât, precum Tu ai fost veşnicului Tată „ascultător până la moarte şi moarte pe Cruce”, aşa să mă fac şi eu de bună voie ascultător poruncilor Tale până la moarte.

Tu, Care ai luat pe calea văzduhului pe Prorocul Ilie cu car de foc, ia-mă şi pe mine, Dătătorule de viaţă, pe focul bunăvoinţei Tale. Tu, Care ai dăruit lui Elisei îndoit harul lui Ilie, dăruieşte-mi şi mie acest har. Tu, Care ai izbăvit pe Prorocul Ieremia din groapa cu noroi, izbăveşte-mă şi pe mine, Iisuse Hristoase, din noroiul dezmăţului şi al zădărniciei. Tu, Care ai aprins focul dragostei Tale în toate simţurile lui David, făcându-l să ardă fericitul de Sfântul Tău Nume, mă rog necuprinsei Tale Dumnezeiri, Iubitorule de oameni, arde şi inima mea şi măruntaiele mele şi aprinde de dorul Tău toată fiinţa mea, încât, ars de focul Mângâietorului, să-Ţi cânt, Atotvăzătorule, Care cercetezi inimile şi rărunchii. S-a aprins inima mea înlăuntrul meu şi în cugetul meu s-a aprins foc, Mângâietorul Dumnezeu, Duhul Adevărului.

Tu, Care ai arătat pe Prorocul Isaia trâmbiţă sunătoare cu mare glas, fă-mă şi pe mine trâmbiţă care să trâmbiţeze cu tărie tainele iubirii Tale. Tu, Care încununezi, cinsteşti, sfinţeşti cetele prorocilor, ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi, mântuieşte cu rugăciunile lor pe tot sufletul creştinesc şi, mai ales, ajută pe toţi monahii care se află în ispită. Odihneşte şi pe toţi care vin la Tine din această viaţă trecătoare. Uşurează, Doamne, şi greutatea celor care nu te-au cunoscut şi dă vreme de pocăinţă celor desfrânaţi şi îngâmfaţi, dintre care cel dintâi sunt eu, împuţitul şi necuratul. Binevoieşte faţă de toţi, pe toţi miluieşte-i, fie-Ţi milă de toţi, ca toţi să Te cunoască, Adevăratul Dumnezeu, „Hristos, Puterea lui Dumnezeu şi Înţelepciunea lui Dumnezeu”. Pentru ca prin gurile tuturor să se slăvească Preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.