PS Macarie: „Vrăjmașii Mântuitorului, când nu au mai putut să-I nege minunile au recurs la această stratagemă: compromiterea, denigrarea, calomnierea”

with Niciun comentariu

 

Predica Preasfințitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Europei de Nord, rostită în biserca parohială din Uppsala, Suedia, în Duminica a VII-a după Rusalii, 15 iulie 2018

 

 

Preacucernici Părinți,

Iubiți frați și surori împreună rugători,

 

 

După cum ați văzut în pericopa evanghelică care s-a citit în această duminică a VII-a a Învierii la Sfânta Liturghie, pe care am săvârșit-o astăzi, Domnul nostru Iisus Hristos vindecă doi orbi redându-le vederea și un biet sărman care avea demon, fiind mut. Pentru aceste fapte ale iubirii de oameni, Mântuitorul este hulit de farisei, care spun despre El că face minunile cu „domnul demonilor”. Drept răspuns, Mântuitorul Hristos înmulțește propovăduirea Evangheliei și facerea de bine prin vindecarea neputințelor din popor. Această intensă pericopă ne dă următoarele învățături de viață: în primul rând orbii din Evanghelie au mărturisit credința în Domnul și au primit vindecare, au primit vedere trupească. Totuși, acești doi orbi nu s-au vindecat și duhovnicește, deoarece nu au făcut ascultare de voia lui Hristos, nu au făcut ascultare de cuvântul Mântuitorului care le ceruse, „cu asprime”, să nu spună nimănui de această minune. Or ei, de îndată ce au plecat de la Domnul, recăpătându-și vederea, au vestit tuturor despre această minune. Ce înseamnă aceasta? Iată, când avem necazuri și neputințe sau, pur și simplu, când trecem prin greutăți ale vieții și primim izbăvire de la Domnul, nu ne oprim aici, ci mânați fiind de Duhul Sfânt căutăm mai la adânc. Căutăm în adânc să vedem care e voia lui Dumnezeu pentru noi. Foarte mulți dintre noi mărturisim singuri că Domnul a îndreptat greutățile din viața noastră, sau ne-a scos din boală, sau altceva minunat a lucrat cu noi. Însă foarte puțini dintre noi merg mai departe de acest nivel și încercând realmente să ne schimbăm viața după Evanghelie și după voia Mântuitorului.

 

Așadar, nu ajunge să mărturisim că credem în Domnul și să recunoaștem că El a lucrat cu noi minuni mari. Nu ajunge aceasta! Ci trebuie să facem întru toate și voia Lui! Doar așa vom primi vedere duhovnicească, doar așa vom primi darul înțelegerii: arătând credință și făcând voia Domnului.

 

În legătură cu acest mut demonizat vindecat de Mântuitorul Iisus Hristos observăm că muțenia poate fi nu doar un defect fizic, ci și unul sufletesc, unul duhovnicesc. Ce înseamnă că acest sărman mut avea demon? Înseamnă că, într-un fel sau altul, a dat drepturi celui necurat, a dat drepturi diavolului asupra sa, iar vrăjmașul mântuirii i-a astupat gura și l-a lipsit de voce. Dacă cei doi dinainte nu puteau vedea, acesta din urmă, iată, cuprins de diavol, nu putea vorbi, nu putea comunica.

Vederea cu înțelegere și comunicarea sunt cele două funcții de bază care ne fac pe noi să fim oameni! De fiecare dată când nu putem comunica aproapelui cele care sunt de folos, mântuitoare, sau nu putem să comunicăm în profunzime ci ne păstrăm la un nivel de suprafață, înseamnă că am dat drepturi duhurilor rele să ne amuțească, să ne văduvească de cuvântul vieții. Menirea noastră, mai cu seamă a creștinilor, este să împărtășim, prin viu grai, cuvintele vieții. Dacă ne lipsim de acest dar, atunci suntem lipsiți de darul real al vorbirii. Acest lucru se întâmplă și când cădem în vorbirea de rău sau în grăirea în deșert. Când se întâmplă acest lucru amuțim ca ființe ale cuvântului și ne transformăm în ființe care aruncă cu cuvintele ca și cum ar fi pietre.

 

Iată, Hristos a venit să ne restaureze, dăruindu-ne darul vederii, darul înțelegerii, darul mărturisirii prin grăirii cuvintelor vieții! Care a fost și este și astăzi reacția celor puternici ai acestei lumi? A fariseilor? A ipocriților? Reacția este să aducă, precum odinioară în vechime, să aducă blasfemie asupra Mântuitorului, să îi nege deoființimea cu Tatăl, identitatea de Fiu al lui Dumnezeu și să-l blasfemieze făcându-L un fel de vrăjitor, care lucrează cu demoni. Vrăjmașii Mântuitorului, când nu au mai putut să-I nege minunile, căci erau prea mari, erau prea multe, erau prea evidente, au recurs la această stratagemă: compromiterea, denigrarea, calomnierea.

 

Așadar, cei care au beneficiat de minunile Mântuitorului Iisus Hristos, acești doi nevăzători, nu au făcut ascultare de El. Mântuitorul Iisus Hristos le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui de această minune iar vrăjmașii săi, fariseii, cărturarii, cei care se împotriveau Domnului întotdeauna, au adus hule asupra Sa. Care a fost răspunsul Mântuitorului? După cum ne spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, în periocopa care s-a citit astăzi la Dumnezeiasca Liturghie „Iisus străbătea toate orașele și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor”. Acesta a fost răspunsul Mântuitorului: a înmulțit propovăduirea și facerea de bine printre oameni. Oricare dintre noi, în urma văditei nerecunoștințe și răutăți demonice manifestate asupra noastră în urma unor fapte bune, poate s-ar descuraja, s-ar mâhni, ar da înapoi. Însă Mântuitorul Iisus Hristos nu a făcut așa, nu s-a descurajat, nu s-a poticnit ci mai mult a mers către oameni și le-a dat în continuare vedere, i-a vindecat de muțenie, să le redea umanitatea în lumina voii Sale celei sfinte. Așadar să ne aducem aminte aceasta și să facem și noi asemenea, semănând, fără preget, binele în lume, chiar și când aceasta, chiar și când binele pe care îl facem ne este răsplătit cu hule și calomnii!

 

Preaiubiții mei fii și fiice sufletești,

 

după cum vă este cunoscut, de curând, m-am aflat în scop misionar în arhipelagul norvegian Svalbard, în largul Oceanului Arctic, dincolo de Cercul Polar. Pe una din insulele din acest arhipelag se află așa-numita Bancă a Apocalipsei, de fapt, o Rezerva Mondială de Seminţe în care se află depozitate semințe de peste tot din lume pentru a fi păstrate pentru refacerea ecosistemelor în cazul în care se produc catastrofe naturale sau cauzate de om. Este un mod prin care omul caută, într-o logică pur omenească, să se asigure pentru viitor, să-și pună deoparte ceva care să-l poată ajuta în cazul unor nenorociri colective. Noi, creștini fiind, nu gândim că putem să ne asigurăm viitorul prin eforturile noastre lumești, ci doar dacă ne rânduim duhovnicește relația noastră cu Dumnezeu și cu semenii. Ne spune Mântuitorul Iisus Hristos că prin milostenie, prin faptă bună, noi ne facem „depozite” acolo unde contează cu adevărat: în cer. Acolo contează cu adevărat să ne facem depozite. Cu cât înmulțim faptele bune, cu atât „contul” tău, „depozitul” tău din banca cerului crește, își cere și dobânzile, căci Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Uneori, aceste fapte bune realizate de cineva de-a lungul vieții sale îi sunt de folos omului nu doar pentru viața veșnică, ci chiar și pentru cea de aici. Faptele bune, făcute cu credință, cu evlavie în Domnul pentru cei neputincioși și neajutorați de multe ori se „decontează” atunci când treci prin încercări și din aceste fapte bune te hrănești, te încălzești și te adăpostești. Pentru că cine face milă, milă găsește.

 

Să ne grăbim, așadar, preaiubiții mei, să depunem în Banca Apocalipsei, cea adevărată, din Ceruri, nu în Banca Apocalipsei de pe pământ, în Banca din Svalbard, semințele faptelor noastre bune, ale milosteniilor noastre. Să facem bine, fără preget, semenilor noștri, cât mai avem ocazia, știind că pentru acest bine vom afla milă în Ziua cea Mare, în Ziua Judecății. Trăim vremuri grele, vremuri de încercare, și este abia începutul. Iată, că o cale de a ne dobândi sprijin pentru a le traversa este milostenia, binele făcut fratelui în nevoie, binele făcut copilului orfan, binele făcut celor necăjiți și întristați. După cum vă este cunoscut, avem două proiecte mari filantropice care se derulează în Episcopia noastră Ortodoxă Română a Europei de Nord. Pe de o parte, aducem o mică bucurie copiilor din zona defavorizată Copșa Mică prin programele de burse sociale pe care le oferim lunar copiilor nevoiași. Avem deja 100 de copii pe care îi ajutăm lunar în urma colectelor pe care le organizăm în Episcopia noastră. Iar, pe de altă parte, avem și câteva zeci de copii orfani din Kenya, în Africa, în grijă duhovnicească, oferindu-le ajutor concret în orfelinatul unde au fost salvați de la moarte. Cu ajutorul lui Dumnezeu ridicăm un orfelinat nou, închinat Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș, care ne este model în iubirea copiilor orfani și neajutorați. Sfânta Filofteia, după cum știm din viața ei, avea milă și iubire față de prietenii ei din copilărie săraci și înfometați. Îndrăznea să ia din merindea pe care o ducea tatălui ei la țarină și să hrănească copiii înfometați și în cele din urmă a suferit moarte martirică tocmai pentru faptul că tatăl ei, neînțelegându-o, s-a pierdut cu firea, și a aruncat cu mânie rănindu-o mortal cu securea. În felul acesta ea a trecut mucenicește din această viață, fiindu-ne pildă de lucrare iubitoare, jertfelnică și de mărturisire până la sfârșit. Noul orfelinat care se ridică în partea de vest a Kenyei, cu ofranda noastră, este dedicat Sfintei Mucenițe Filofteia de la Curtea de Argeș și cu ajutorul lui Dumnezeu îl vom finaliza până în decembrie, urmâd să merg acolo și să inaugurez împreună cu episcopul locului, african ortodox, Preasfințitul Atanasie, acest nou așezământ dedicat copiilor orfani.

 

Să nu pregetăm ca, de fiecare dată, să facem părtași bucuriilor și înlesnirilor noastre și pe frații noștri mai lipsiți și mai necăjiți. Cu un astfel de gând am reușit, iată, să le oferim și copiilor de la Copșa Mică, înainte de a intra în vacanța de vară prilejul uneia dintre bucuriile sănătoase ale copilăriei. După cumați aflat, în urma colectei pe care am organizat-o în Țările Scandinave și la alți prieteni din alte locuri, inclusiv din țară, am reușit să adunăm 11000 de euro și cu acești bani am achiziționat de la o fabrică de biciclete din Români,a 100 de biciglete pentru cei 100 de copii orfani și săraci de la Copșa Mică, simbolizând în acest an al Centenarului cei 100 de ani de Românie. Am ajuns acolo și mare bucurie am dobândit, fiindcă am reușit să le oferim în numele dumneavoastră aceste ofrande ale dragostei și grijii noastre față de acești copilași. Tare bucuroși au fost copiii când au primit din mâna mea câte o bicicletă, fiind foarte emoționați, ei neavând posibilitatea să aibă și acest obiect pe care îl au alți copii în familiile obișnuite. O bicicletă pe care să pedaleze în vacanța de vară…Nădăjduim să trăim și noi deplin această bucurie, în curtea Raiului, pe care au trăit-o copilașii când au primit aceste daruri ale copilăriei.

Să ne ajute Domnul să mai adăugăm și alte, și alte semințe ale milosteniei în conturile noastre deschise la Banca Cerului, la adevărata Bancă a Apocalipsei, acolo unde se adună bunurile cele adevărate, pe care rugina nu le strică și furii nu le sapă și nu le fură, fiindcă acolo unde este comoara noastră, acolo este și inima noastră. Amin!

 

 

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.