† Macarie
Episcopul Europei de Nord
„Părintele Profesor Alexandru Ciurea – 100 de ani de la naștere”
Cuvântul Preasfințitului Episcop Macarie al Europei de Nord la deschiderea Sesiunii de comunicări științifice „CENTENAR ALEXANDRU CIUREA (1912-2012)”, Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, 16 noiembrie 2012.
Biserica Ortodoxă Română s-a afirmat ca o Biserică vie și prin preoții și teologii care au cultivat Ortodoxia în Europa de dincolo de granițele țării. Părintele Alexandru Ciurea este un astfel de luminător, care a dus experiența câștigată în mediul teologic universitar românesc și râvna pastorală până în Nordul Europei.
Născut în părțile Vasluiului, la 17 noiembrie 1912, și-a început formarea teologică la Seminarul din Huși și la Seminarul „Mitropolitul Veniamin” din Iași. Facultatea de Teologie a urmat-o la Chișinău, unde s-a hrănit intelectual și duhovnicește din experiența și tactul profesorilor Arhim. Iuliu Scriban, Ioan Savin, Grigorie Pișculescu (Gala Galaction), Vasile Radu, Toma Bulat, Constantin Tomescu, frații Valeriu și Cicerone Iordăchescu, Nicolae Popescu-Prahova și alții. Formarea teologică ortodoxă a fost completată de perfecționarea la Strasbourg a unei metode de cercetare bazată pe rigoare.
Cel de-al Doilea Război Mondial a curmat formarea doctorală în Occident, s-a întors la Chișinău și apoi, constrâns de vicisitudinile vremii, a fost asistent universitar la Iași și Cernăuți, iar între 1947-1948 a suplinit catedra de Istoria Bisericii Ortodoxe Române la Iași. În urma reorganizării învățământului teologic în anul 1948 și după desființarea Facultății din Cernăuți-Suceava, Părintele Ciurea a fost chemat la București, ca asistent, la catedra de Istoria Bisericii Ortodoxe Române de la Institutul Teologic universitar, iar din 1971 a fost numit titular al acestei discipline.
Aici, la Institutul Teologic din București, a fost coleg cu marii profesori ai timpului: Vladimir Prelipcean, Orest Bucevschi, Petru Rezuș, veniți odată cu cei de la Cernăuți, un timp cu Iustin Moisescu, care fusese și el la Cernăuți, cu Dumitru Stăniloae și Liviu Stan, care activaseră mai mulți ani la Sibiu, cu Teodor M. Popescu, Nicolae Chițescu, Ene Braniște, Ioan Rămureanu, Nicolae Nicolaescu, Gheorghe Moisescu, Emilian Vasilescu, Alexandru Elian, Nicolae Lungu, Mircea Chialda, Nicolae Balca și alții.
În activitatea de cercetare, Părintele Ciurea s-a remarcat prin abordarea unor teme inedite, cum ar fi solidaritatea preoților ortodocși români cu răscoala din 1907 și Mărturisirea de credință a spătarului Nicolae Milescu: Stela Orientalis Occicentali Splendens, cu prima traducere românească a acesteia, și punerea în evidență a vieții Sfântului Ioan Valahul. Sunt remarcabile contribuțiile Sfinției Sale în ceea ce privește evoluția dialogului dintre Biserica Ortodoxă și Bisericile vechi orientale, cu un accent important asupra contribuției Bisericii Ortodoxe Române la acest dialog.
În noiembrie 1971, Părintele Ciurea a fost numit preot în Suedia, la Stockholm, având misiunea de a organiza pastorația în mijlocul românilor stabiliți în țările scandinave. Ajuns la o experiență de viață și o viziune pastorală cu totul excepțională, Părintele Alexandru a înțeles că dezvoltarea misiunii în țările nordice este influențată pozitiv de înțelegerea mentalității și istoriei acelor locuri. A studiat istoria, cultura și tradițiile popoarelor scandinave, încât a putut stabili contacte cu o serie de personalități ale vieții culturale și religioase din nordul Europei. A organizat trei parohii, la Stockholm, Malmö și Göteborg, cu mai multe filiale în Suedia, Finlanda, Norvegia și Danemarca, fiecare cu un lăcaș de cult propriu (de regulă pus la dispoziție de comunitățile luterane), înzestrate toate cu cele necesare misiunii.
În 1973, Părintele s-a îngrijit de înființarea și redactarea la Stockholm a revistei „Candela”, care a apărut până în 1998 și a cărei editare a fost reluată în ultimii ani, prin grija noastră, într-o serie nouă, bilingvă, numită „Candela Nordului”, ca fiind lumină a credinței vii pentru sufletele din ținuturile septentrionale. Prestigioasa activitate bisericească, ecumenică și culturală pe care a desfășurat-o părintele Ciurea în Suedia și în celelalte țări nordice a fost apreciată și de autoritățile civile și bisericești locale, fiind decorat de regele Suediei și de Biserica Ortodoxă Finlandeză.
În aprilie 1978, și-a încheiat misiunea avută în Suedia, cu rezultatele ei atât de rodnice, și s-a retras în țară unde și-a reluat cercetările istorice. Munca din ținuturile scandinave i-a fost continuată de preoți devotați, dintre care unii mai sunt și azi în slujire, departe de țară. Dacă ar mai fi trăit, Părintele Ciurea ar fi fost încântat să fie martor la încununarea visului său prin înființarea Episcopiei Ortodoxe a Europei de Nord și să simtă dinamismul misionar cultivat de râvna pastorală și misionară a slujitorilor și credincioșilor noii eparhii.
Mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru binecuvântarea de a organiza această manifestare comemorativă împreună cu Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Acest eveniment este confirmarea faptului că misionarii români de azi din Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord îl consideră pe Părintele Ciurea ca un înaintemergător și deschizător de drumuri în misiunea Ortodoxiei românești din ținuturile scandinave, iar urmașii din Facultatea de Teologie din București îi prețuiesc erudiția și personalitatea în cadrul căreia părintele, misionarul și profesorul s-au întâlnit ca o pildă vrednică de urmat.
Leave a Reply