Preacucernici părinți și iubiți frați și surori împreună-rugători,

Prăznuirea de astăzi a Înălțării Sfinte Cruci este rânduită cu mai multă postire. Sunt două sărbători în cursul anului bisericesc în care întotdeauna se postește. Pe de o parte Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul deoarece, din pricina beției și îmbuibării, Irod Antipa l-a decapitat pe Sfântul Proroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, iar pe de alta, prăznuirea de astăzi a Înălțării Sfintei Cruci, arătându-ne că orice înfrânare este o răstignire lăuntrică. Sfântul Apostol Pavel spunea că „m-am răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește întru mine” (Galateni 2, 20). Atunci când, prin înfrânare, ne răstignim lăuntric împreună cu Hristos, El trăiește întru noi, de aceea la Liturghia pe care am  săvârșit-o ați auzit că s-a citit Sfânta Evanghelie a Răstignirii Mântuitorului, Evanghelia care se citește și în Vinerea Mare.

Astăzi este zi de postire și de rugăciune, cerând cu stăruință Domnului să pironească pe Crucea Sa toate păcatele noastre și să renaștem la o viață nouă. Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă neîncetat să ne asumăm crucea. Iată, în aceste vremuri grele, prea puțini dintre noi ne asumăm crucea vieții. De prea multe ori ne complacem în păcate și fărădelegi, de prea multe ori ne anesteziem cu plăcerile facile ale lumii și ne îmbătăm cu senzualitatea, evadând în virtualitate. Ne lăsăm răpiți cu mintea și cu ochii în acest cer virtual, devenind orbi la tot ceea ce se întâmplă împrejurul nostru și, mai cu seamă, înlăuntrul nostru. De aceea, preaiubiții mei, asemenea vechilor iudei în pustie, să privim cu ochii inimii la lemnul cel de viață-făcător, preînchipuit atunci prin stâlpul cel cu șarpele de aramă. V-am spus și cu alte prilejuri că, atunci când iudeii, povățuiți de profetul Moise au trecut prin pustie, la un moment dat au fost în primejdie de moarte fiind mușcați de șerpii veninoși. Dumnezeu i-a spus profetului Său ca să ridice un stâlp de lemn și să așeze pe el orizontal un șarpe de aramă, închipuindu-se astfel lemnul Crucii cel de viață-făcător. Toți cei care erau mușcați de șerpii veninoși și priveau la acest lemn cu șarpele de aramă erau tămăduiți. Și noi, preaiubiții mei, să privim cu încredere la crucea Mântuitorului Hristos și să ne lăsăm conectați la această energie dumnezeiască, la această putere care se împărtășește prin lemnul cel de viață-făcător. Totodată, la un moment dat, Moise a ajuns cu poporul lui Israel, după trei zile în care erau însetați, la un râu și nu au putut să se bucure de apa acelui râu numit „Mara”, deoarece era sărată și amară. Domnul i-a spus să arunce un lemn în aceste ape amare, iar acest lemn a îndulcit apa, iar iudeii au putut să își potolească setea. Și acest lemn a prefigurat Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos care ne alină toată amărăciunea durerilor. De mai multe ori Moise a prefigurat Crucea și Răstignirea Domnului. În mod deosebit, când se afla pe Sinai în luptă cu amaleciții, atunci el s-a rugat Domnului ca să iasă biruitor din această luptă. Fiind ajutat de Aaron și Or și-a întins mâinile orizontal, prefigurând astfel mâinile pe care și le va întinde pe Cruce și Mântuitorul Iisus Hristos și, totodată, a preînchipuit Crucea Domnului. Și-a întins mâinile pe orizontală fiind sprijinit de Aaron și Or, iar Iosua Navi care se afla în luptă împreună cu israeliții i-au învins pe amaleciți. Și noi, din lupta duhovnicească, așa cum ne îndeamnă Sfinții Părinți, ieșim biruitori prin puterea Crucii Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea, mare este puterea Crucii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Când privim la Cruce îl vedem pe Domnul cel răstignit, Care ne îmbrățișează cu mâinile întinse pe Crucea răstignirii. El Și-a întins mâinile pe Cruce, îmbrățișându-ne, ca să ne deschidă brațele părintești din ceruri. De aceea cântăm neîncetat acest tropar al Crucii: ,,Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.” Cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău, biruință asupra potrivnicului dăruindu-ne! Fiindcă potrivnicul, vrăjmașul mântuirii, biruit fiind prin cruce, vrea să-și ia revanșa în războiul împotriva Crucii, care răscolește lumea. Diavolul caută să șteargă urma Crucii, caută să șteargă puterea Crucii, caută să șteargă prezența Crucii, însă în zadar se zbate, fiindcă nu va reuși niciodată. Amprenta Crucii nu mai poate fi ștearsă din ADN-ul cosmosului! În zadar se zbate diavolul și răscolește această lume fiindcă mare este puterea Crucii și, așa cum cântăm la Taina Sfântului Maslu: „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta o ai dat nouă, că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea o a surpat, pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale şi Învierii“. Întotdeauna ieșim biruitori prin puterea Crucii, preaiubiții mei, fiindcă nu noi lucrăm, ci lucrează deplin Dumnezeu! Nu Dumnezeu are nevoie de apărare, ci noi avem nevoie de apărare! Nu Crucea are nevoie de slabele și puținele noastre puteri, ci noi avem nevoie. Noi avem nevoie de Cruce ca să ieșim biruitori, ca să ne întărim puterile noastre sufletești și să ieșim la limanul cel neînviforat al mântuirii. Așadar, preaiubiții mei, să rostim împreună acum: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim”. Și totodată să ne bucurăm că suntem întăriți prin puterea Crucii Mântuitorului Iisus Hristos, prin care, așa cum ne spun Sfinții Părinți ai Bisericii: „bucurie a venit la toată lumea”. În această comuniune, la umbra Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, vă propun, acum, la final, să rostim rugăciunea veche pe care eu am învățat-o în copilărie și pe care v-am transmis-o și cu alte prilejuri, iar mulți dintre dumneavoastră o cunoașteți, în frunte cu copilașii. După cum știți, această rugăciune am învățat-o de la bunica mea Parascheva care nu știa carte, asemenea multor bătrâni din vechiul sat și îl căuta pe Preamilostivul Dumnezeu cu propriile sale cuvinte. Ar fi minunat să avem și noi mai multă simplitate, căutând la fața preamilostivului Dumnezeu.

Lumina Feței Sale ne luminează întotdeauna când îi cerem ajutorul cu adâncă smerenie. De aceea, să rostim împreună această rugăciune care mi-a luminat copilăria, umplându-o de mireasma și sfințenia satului de odinioară:

„Sfântă Cruce, armă tare,
Feri-mă de supărare;
Sfântă Cruce, armă dulce,
Fii cu mine încotro m-oi duce;
Sfântă Cruce a lui Hristos,
Să-mi fii mie de folos.
Cruce-n casă, cruce-n masă,
Cruce în toți patru cornuri de casă.
Dumnezeu îi cu noi la masă,
Maica Sfântă-i la fereastră,
Îngerii împrejur de casă,
Maica Sfântă îi cu poala întinsă
Și pe noi toți ne cuprinsă.
Cruce în patul nost,
Dumnezeu îi la capul nost,
Dumnezeu ne-o apărat,
De vrăjmașul necurat,
De șarpele înveninat,
De iadul întunecat.
Cruce Sfântă, trezește-mă,
Maică Sfântă, acoperi-mă,
Înger bun, păzește-mă,
Doamne, mântuiește-mă. Amin.”