„Este strigător la cer! Este contestată însăși inocența copiilor!” Cuvântul PS Părinte Episcop Macarie Drăgoi, Paraclisul Centrului Episcopal din Stockholm, Lunea Rusaliilor, 8 iunie 2020

with Niciun comentariu
https://youtu.be/oJB0XpJqfDM

Preaiubiții mei, astăzi desăvârșim închinarea adusă Dumnezeului Treimic, Cel de la Care se pogoară toată darea cea bună și darul cel desăvârșit, mulțămindu-I pentru marele dar al sălășluirii Duhului Sfânt în inimile noastre. Acesta este Dumnezeul nostru: un Dumnezeu al inimilor, un Dumnezeu al apropierii, un Dumnezeu al milei și al dreptății! Acesta este Dumnezeul nostru, slăvit în Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Un Tată care ne iubește! Dumnezeu Însuși este iubire. „Iubirea Tatălui răstignește, iubirea Fiului se răstignește, iar iubirea Duhului sfânt biruiește prin lemnul Crucii” (Sfântul Filaret al Moscovei). Acesta este Dumnezeul nostru: un Tată care ne vede suferințele noastre și care ne trimite pe Fiul Său ca să moară pe cruce pentru noi, ne trimite pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, ca să nu rămânem orfani după înălțarea la ceruri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acesta este Dumnezeul nostru Cel Viu!

Iată, prin pogorârea Duhului Sfânt, ni se arată că Duhul Sfânt nu este doar o energie a lui Dumnezeu, ci este Însuși Dumnezeu, un ipostas ca atare, iar Duhul Sfânt S-a pogorât ca să îi facă pe ucenici și prin aceștia pe noi toți, mădulare ale Trupului lui Hristos și să ne dea puterea de a lua parte la biruința Domnului asupra morții. Acesta este Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede și în Fiul se odihnește. El S-a pogorât „sub chipul limbilor ca de foc”, așa ne spune Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în Cartea Faptele Apostolilor. Nu ne spune că Duhul Sfânt S-a pogorât sub chipul limbilor de foc, ci s-a pogorât sub chipul limbilor ca de foc, deoarece este focul nezidit. Dumnezeu Însuși este foc mistuitor, iar focul ne luminează și ne curățește. Atunci când propovăduim Evanghelia dreptății, aceasta luminează pe cei care se împărtășesc din cuvântul lui Dumnezeu, iar pe cei care nu se împărtășesc din acesta îi arde, așa cum și diavolii se înfricoșează și sunt arși atunci când se propovăduiește cuvântul adevărului.

Sfântul Ierarh Grigorie Palama ne spune că Duhul Sfânt S-a pogorât sub chipul limbilor ca de foc, deoarece nimic nu este mai legat de cuvânt, decât limba. Nimic nu este mai legat de Hristos Cuvântul decât limba. Duhul Sfânt se revarsă prin Fiul asupra lumii. Sfântul Apostol Petru atunci când unii dintre cei care au fost martori la Pogorârea Duhului Sfânt spuneau că ucenicii vorbind în limbi sunt plini de must, le spune celor care huleau: Nu suntem plini de must, nu suntem beți de băutura această materială, ci noi suntem plini de Duhul Sfânt! Sfinții Părinți ai Bisericii vorbesc despre o beție trează sau o beție adâncă, diferită de beția produsă de vinul material sau de patimi. De această beție a Duhului Sfânt a fost cuprinsă și Ana, mama lui Samuel, care era neroditoare și se ruga la Cortul Domnului și era atât de lipită mintea ei de rugăciune încât preotul Eli, care se afla acolo în sfântul lăcașul a crezut că ea este beată. Însă Ana cea mult rugătoare i-a spus preotului Eli: Nu sunt beată, nu am consumat niciun fel de băutură amețitoare, ci mi-am dezvăluit inima mea înaintea Domnului (cf. I Regi cap I). Rugăciunea ei a fost ascultată și a fost dezlegată de nerodire, născându-l pe Profetul Samuel. De această beție trează, a Duhului Sfânt, să fim cuprinși și noi în toată vremea lăudându-L pe Dumnezeul Cel slăvit în Treime!

De ce oare acum la Rusalii, bisericile și casele noastre sunt împodobite cu ramuri verzi? Deoarece verdele exprimă puterea Duhului Sfânt, înnoitoare, regeneratoare, dătătoare de viață și rod. Tocmai de aceea și noi slujitorii la Rusalii, îmbrăcăm veșmintele de culoare verde, fiindcă cel de-al treilea Înger în icoana Preasfintei Treimi, Dumnezeu Duhul Sfânt, poartă mantia de culoare verde. Prin această culoare se exprimă puterea regeneratoare, dătătoare de viață și de rod a Duhului Sfânt. Îl rugăm pe Duhul Cel Preasfânt să ne aducă mângâiere și întărire!

Iubite frate, iubită soră, ai venit aici ca să aduci laudă Dumnezeului Celui Viu, văzând cum această lume este cuprinsă de învârtoșare, de frământare, trecând dintr-o tulburare în alta. Este o mare încercare în această lume când vedem frica patologică față de moartea biologică, furia resentimentară ridicată la rang de virtute civică. Această violență, acest haos, această contestare a oricărei conduceri tradiționale, toate acestea ne arată că lumea a ajuns într-un mare impas.

În numele unei noi revoluții sunt contestate credința, familia, patria, dragostea dreasă cu sarea duhului, firescul, recunoștința, blândețea, dreptatea, adevărul. Iată, este contestată însăși inocența copiilor, spunându-se că aceasta nu ar fi decât o simplă prejudecată. Dacă copiii nu mai au inocență, înseamnă că aceștia nu mai au copilărie, iar dacă nu mai au copilărie, ei, chipurile, trebuie să fie expuși de mici orelor de educație sexuală, ca să deprindă vasăzică „abilități” corespunzătoare. Aceasta ne spun falșii apostoli ai acestei noi lumi „postumane”. Sub nicio formă, noi creștinii nu trebuie să fim complici la aceste nedreptăți strigătoare la cer. Sfinții Părinți ai Bisericii ne spun, că cine nu are Biserica mamă, nu-L are ca Tată pe Dumnezeu. Este un mare adevăr, de aceea și la prăznuirea de ieri, am spus răspicat că războiul împotriva Bisericii este de fapt un război împotriva omului și a destinului său. Da, iubite frate și iubită soră, acest război este îndreptat împotriva legăturii tale cu Dumnezeu. Miza acestui război este ruperea legăturii dintre om și Dumnezeu. Este cumplit că sunt contestate cele mai firești, cele mai minunate lucruri care ne fac pe noi oameni. Sunt vremuri de cernere, sunt vremuri de încercare, sunt vremuri de prigoană, însă trebuie să stăm drepți și să nu facem niciun fel de compromis! Să ne punem nădejdea în Dumnezeul Cel slăvit în Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și să credem, că atunci suntem creștini, când ne umplem cu toții de Duhul Cel Preasfânt și nu de duhul lumii. Să lăsăm pe Duhul Cel Preasfânt să se sălășluiască în inimile noastre și să spunem acum laolaltă: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”. Amin.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.