Iubite frate și iubită soră,

După ce am cinstit nașterea pruncii Maria și am mulțumit dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, iată ne îndreptăm întru a prăznui Înălțarea Sfintei Cruci. Așa cum Sfânta Cruce este așezată la începutul anului bisericesc, așa sunt și aceste vremuri petrecute sub umbra Crucii Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos. O, de am ști și am înțelege, iubite frate și iubite soră, ne-am izbăvi de mușcătura veninoasă a ispitelor viclene și ne-am izbăvi și de durerea atâtor neputințe, fiindcă trebuie să ne gândim la minunea înălțării lemnului cu șarpele de aramă în pustie de către Moise! Acest lemn a prefigurat lemnul Crucii, deoarece lemnul înălțat cu șarpele de aramă atunci când îl priveau, iudeii erau vindecați de mușcăturile șerpilor veninoși. Așadar, și noi să privim cu nădejde la Sfânta Cruce pentru a fi izbăviți de mușcătura veninoasă a ispitelor necuratului vrăjmaș al mântuirii noastre. Prin urmare, să stăm cu frică, să stăm cu cutremur, iubite frate și iubită soră și să ne purtăm crucea cu răbdare și cu iubire. Avem o cruce, să o iubim și să o îmbrățișăm. Viața noastră este o cruce. Această cruce este viața noastră pe care o asumăm pentru mântuire. O asumăm cu tot ceea ce ne trimite Preamilostivul Dumnezeu, fiindcă crucea, așa cum spunea Părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, de aceea este cruce, ca să poți suferi așa cum a suferit Domnul. Iar Crucea înseamnă tot ceea ce nu-ți convine. Sfântul Nectarie de la Eghina ne încredințează de faptul că înainte de a-ți pune Hristos crucea pe umeri, a privit-o cu ochii Săi preafrumoși, a verificat-o cu rațiunea Sa dumnezeiască, a cântărit-o cu dreapta Sa binecuvântătoare, a încălzit-o în inima Sa plină de iubire și, după ce ți-a măsurat puterile, ca să nu fie mai grea decât o poți duce, a binecuvântat-o și ți-a pus-o pe umeri. Așadar, iubite frate și iubită soră, o poți duce, urcă Golgota suferinței, ca să ajungi la Înviere.

În mediul online circulă o povestioară, transmisă în mai multe imagini, cu cei care în viața lor își poartă crucea pe umeri. Fiecare în viața lui își poartă o cruce. Însă, la un moment dat, unii dintre cei care-și poartă crucea vieții se poticnesc, se îndoiesc și cer Domnului ca să o scurteze, să devină mai mică pentru a o putea duce. Unii dintre ei chiar și-o scurtează, o taie și ea, desigur, se tot micșorează și ei o poartă cu mai multă ușurință. Însă, cei care nu și-o micșorează, nu o taie, ci o poartă cu durere, cu răbdare, cu multă dragoste și credință. Iar, la un moment dat, toți ajung în fața unei prăpăstii. Se întinde o prăpastie între viață și moarte, între rai și iad, și trebuie să o treacă și nu au cum, decât cu ajutorul crucii. Și această cruce, iată, poate deveni un pod de trecere de la moarte la viață. Iar cei care nu și-au scurtat-o, cei care nu și-au micșorat-o, și-o pot așeza ca să poate deveni pod de trecere peste această prăpastie. Crucea lor este nemicșorată lungă și poate servi ca pod de trecere, dar, pentru cei care și-au scurtat-o, acest lucru nu mai este posibil.

Așadar, preaiubite frate, preaiubită soră, nu îți micșora crucea vieții, fiindcă această cruce este scară între pământ și cer, este pod de trecere de la moarte la viață. Lasă crucea așa cum este, iubite frate și iubită soră, așa cum ți-a așezat-o Dumnezeu pe umeri. Este grea crucea? Nu uita că și Mântuitorul Iisus Hristos S-a poticnit, a căzut sub greutatea ei. Te doare? Roagă-L cu smerenie pe Hristos, Cel Care a fost ajutat să-și poarte Crucea de Simon din Cirene, să îți dea o mână de ajutor prin oamenii Săi providențiali. Domnul îți va asculta rugăciunea și nu îți vei purta crucea singur! Hristos, prin frații Săi, va pune umărul în purtarea crucii! Așadar, iubite frate și iubită soră, sus să avem inimile!