Preaiubiții mei,
iată am ajuns în seara Cinei de Taină. Peste doar câteva ore, ucenicii vor suferi cea mai mare dramă a vieții lor. Cel care le ridicase inimile, Cel care le vindecase rănile sufletești, Cel care era lumina, bucuria, viața lor, pentru care lăsaseră totul, Cel care potolise marea și îl înviase pe Lazăr, tocmai El, făgăduința și nădejdea lor cea mai scumpă, va fi arestat, batjocorit, târât ca un infractor de rând de la Ana la Caiafa, de la Sinedriu la Pilat, de la Pilat la Irod, de la Irod înapoi la Pilat, ca să fie supus flagelării, batjocurii și răstignirii.
În acea seară, în care Hristos S-a adus jertfă euharistică, El rostește celmai adânc și mai răscolitor cuvânt de despărțire care a existat și care va exista în istoria omenirii. Să-l recitim, iubiții mei, căci acest cuvânt ni se adresează și nouă, celor care, asemenea ucenicilor Săi, ne-am strâns în jurul Său, căci știm și mărturisim că El este lumina vieții noastre.
Să nu se tulbure inima voastră, ne spune Mântuitorul. Ne spune pentru că multe avem a vedea și a trăi. Ne spune aceasta pentru că vom bea și noi din același pahar al amarului din care a băut El, căci nu este sluga mai mare decât stăpânul, și dacă pe El L-au prigonit, înseamnă că și pe noi ne vor prigoni. Să nu se tulbure inima noastră, așadar, atunci când vedem că vrăjmașii Bisericii sunt triumfători, când vedem că creștinismul este făcut de ocară și ostracizat, când vedem că suntem scoși afară din cetate, ca niște răufăcători, deși Biserica a făcut doar bine fiilor săi. Să nu se tulbure inima noastră și să nu se înfricoșeze când vedem bisericile închise, căci acestea trebuie să vină, însă cu noi este Dumnezeu…
Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi.
De vom avea credință în El, nu ne va lăsa orfani de dragostea și de harul Său. Iubite frate și iubită soră, când îți va fi mai greu, când te vei simți singur și părăsit, de toți uitat și de nimeni mângâiat, adu-ți aminte de aceste cuvinte ale Celui care a luat chip de rob ca să-ți spele ție picioarele. Ca să te slujească pe tine. Ca să te mântuiască și să te facă părtaș firii Sale dumnezeiești pe tine. Chiar dacă ți-e greu, chiar dacă te simți zdrobit, nu ești singur, frate drag, nu ești singură, surioară scumpă. Nu uita, Iisus a făgăduit, iar făgăduința Lui e nemincinoasă: Va veni la tine! Așteaptă-l pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă-l pe Domnul.
Voi sunteți prietenii Mei. Nu te străpunge la inimă, iubite frate, iubită soră, acest cuvânt al Mirelui Ceresc? Mai poate râvni după altceva sufletul nostru după ce aude acest cuvânt de înfiere și de dragoste de la Hristos? Voi sunteți prietenii Mei, voi sunteți cei pentru care M-am răstignit și am înviat, voi sunteți propovăduirea și slujirea Mea. Când pocăința ne străpunge inimile, ne simțim umili și cei mai de urmă dintre oameni (Vierme sunt și nu om, spune și psalmistul), însă atunci vine Iisus și ne îmbrățișează spunându-ne: Tu ești prietenul meu! Tu, care te simți cel mai bicisnic dintre oameni, vrednic de tot disprețul, care instinctiv îți tragi picioarele din fața Celui care și-a pus ștergarul ca să ți le spele, fiind înnobilat cu această mare demnitate și cinste, de a fi prietenul lui Hristos.
Da, iubite frate, iubită soră, acum și noi suntem triști. Lumea se bucură, iar noi plângem. Dar nu uita, iubite prieten al lui Hristos, că după răstignire vine învierea, și după înviere, vine Judecata. Atunci stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Atunci orice nedreptate va fi vădită și toate vor fi puse la locul lor. Încă puțină răbdare, iubite frate, iubită soră.
Leave a Reply