Preaiubiții mei, astăzi începe Postul Mare, binecuvântat prilej de repliere lăuntrică din risipirile și rătăcirile noastre de toată ziua.
Dar ce este postirea și de ce postim?
Postirea este, scump frate și scumpă soră, restaurarea legăturii noastre cu noi înșine, cu aproapele și cu Dumnezeu. Postul este calea noastră către sinele profund. Postul este calea noastră către Înviere care trece prin inima aproapelui și are ca destinație întâlnirea cu Hristos Cel Înviat în inima noastră.
Iar noi postim, scump frate și scumpă soră, pentru că ne este dor de Hristos. Suntem săraci sufletește. Suntem împuținați și strâmtorați la inimă.
De aceea postim, ca să ne lărgim inimile, ca să pregătim în profunzimea sufletelor noastre grota curată ca un mormânt al Învierii din care va străluci lumina pe care niciun întuneric nu o poate acoperi sau ascunde. Postim ca să facem din inima noastră sălaș primitor de frate, refugiu pentru cel necăjit și întristat. Postim ca să prindem curaj și să ne aducem aminte că faptele credinței nu sunt în zadar, ci sunt participare la pătimirile Mântuitorului Hristos și ale Bisericii Sale. Postim de obște, în prag de Golgota și Înviere, ca să ne aducem aminte că nu ne mântuim singuri, ci în comuniune cu aproapele.
Iar când postim, ne retragem în pustia inimilor noastre, urmând pilda Mântuitorului. Ne retragem din cele lumești ca să ajungem la marginea doririlor și aspirațiilor noastre purificate, prin nevoință, de zgura râvnirilor trupești.
Să ne chibzuim bine aceste zile, așadar, scump frate și scumpă soră „răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt” (Efeseni 5, 16). Să ne retragem din vacarmul informațional, din alergătura necontenită spre false ținte stabilite de dirijorii simfoniilor înșelăciunilor. Să cultivăm cele care ne restaurează umanitatea îmblânzită întru Hristos: dragostea, credința, nădejdea. Să postim cu bucurie. Să prindem curaj pentru Golgota. Și să fim gata de Înviere.
𝑪𝒖 𝒃𝒊𝒏𝒆𝒄𝒖𝒗𝒂̂𝒏𝒕𝒂𝒓𝒆 𝒂𝒍 𝒗𝒐𝒔𝒕𝒓𝒖 𝒑𝒂̆𝒓𝒊𝒏𝒕𝒆, 𝒇𝒓𝒂𝒕𝒆 𝒔̦𝒊 𝒑𝒓𝒊𝒆𝒕𝒆𝒏 𝒊̂𝒏 𝑯𝒓𝒊𝒔𝒕𝒐𝒔,
♰𝑬𝒑𝒊𝒔𝒄𝒐𝒑𝒖𝒍 𝑴𝒂𝒄𝒂𝒓𝒊𝒆
Leave a Reply