Cuvântul Preasfințitului Părinte Episcop Macarie Drăgoi rostit în Paraclisul Centrului Episcopal din Stockholm, la Denia din Sfânta și Marea zi de Luni din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, 13 aprilie 2020.

Iubiți frați și surori împreună rugători,

Mântuitorul Hristos a intrat în cetatea Ierusalimului, fiind întâmpinat cu osanale de mulțimi. Această întâmpinare cu bucurie a Mântuitorului a stârnit mânia cărturarilor și fariseilor. Aceștia, dacă ar fi putut, ar fi interzis oamenilor să-L întâmpine cu stâlpări pe Hristos și să-I ridice osanale. Dar nu puteau face aceasta, nu puteau supraveghea și controla dorința poporului de a-L slăvi pe Hristos. Iată, preaiubiții mei, că trăim astfel de zile încât în multe locuri, acum de Florii, celor ce se bucură de Mântuitorul și au dorit să se apropie de El ca să-L întâmpine cu stâlpări, le-a fost interzis. Este foarte dureros că ceea ce nu s-a reușit atunci, s-a reușit acum ca poporul să nu aibă voie să-L întâmpine pe Hristos.

 Nimeni din cer și de sub cer, de pe pământ și de sub pământ nu-I pot interzice Mântuitorului Hristos să fie împreună cu poporul Său! Nu-L pot opri pe Hristos să fie alături de fiii săi, de prietenii și ucenicii Săi! De aceea, înțelegem că nimic din toate cele care se întâmplă acum nu ar fi fost posibile, dacă nu ar fi fost îngăduite de sus. O spune Mântuitorul Hristos în fața lui Pilat. O spunem și noi acum: toate aceste interdicții care rănesc profund Biserica și tulbură credincioșii nu ar fi fost posibile dacă Fiul lui Dumnezeu nu ar fi îngăduit acestea. Așa cum nu ar fi fost posibilă nici arestarea Sa, în grădina Ghetsimani, dacă El nu ar fi îngăduit prigonitorilor Săi, să se apropie și să pună mâna pe El.

Așadar, iubite frate, iubită soră, cum am spus și la Liturghia prăznuirii Floriilor, tot ce se întâmplă acum cu noi nu este atât un semn de slăbiciune, de neputință, cât este un semn că ne apropiem, ca obște, de Golgota suferinței. Golgota nu este simbolică, Golgota nu este o celebrare, ci Golgota este o realitate! Însă nu suntem singuri pe Golgota, așa cum a fost Mântuitorul, înconjurat doar de Maica Sa Preasfântă, de ucenicul iubit și de femeile mironosițe. Pe Golgota Hristos este întotdeauna alături de noi, purtând Crucea umăr la umăr cu noi, în urcușul către Înviere! 

Preaiubiții mei,

Continuând călătoria noastră alături de Hristos, în aceste sfinte zile ale pătimirii Sale, ne aducem aminte acum la Denia din Sfânta și Marea Zi de Luni de Dreptul Iosif cel Preafrumos, cel vândut de frații săi pe arginți ca sclav în Egipt. Dreptul Iosif L-a vestit pe Hristos Însuși, Cel vândut de Iuda pentru 30 de arginți. În iconografie, el poartă întotdeauna chipul Domnului Hristos, prefigurându-L prin curăția și frumusețea sa lăuntrică. Îmi este tare drag Dreptul Iosif, de aceea l-am așezat ocrotitor al micii comunități euharistice din Skagen în nordul Danemarcei, iar icoana sa am pictat-o pretutindeni, atât aici în Paraclisul Centrului nostru Episcopal din Stockholm, cât și la Mănăstirea Ikast din Danemarca și la Troița-Paraclis de la casa mea părintească de la poalele Munților Țibleș.

Sfânta Scriptură ne spune despre Dreptul Iosif că după ce a fost prigonit, trădat și vândut de înșiși frații săi ca sclav în Egipt, „Domnul era cu el” și sporea în toate câte făcea. Așa a ajuns, sclav fiind, să fie mai-mare peste casa lui Putifar; așa a ajuns să fie ajutorul temnicerului când a fost aruncat în închisoare prin uneltirea femeii lui Putifar; așa a ajuns mai-mare peste întreg Egiptul. Pentru că „Domnul era cu Iosif și a revărsat milă asupra lui”.

Iubite frate, iubită soră, învățăm de aici ceva foarte important: încercările trebuie să vină și ele și sunt îngăduite de Domnul. Iată, cineva care ar gândi lumește ar spune: cum a fost Dumnezeu cu Iosif dacă el a fost vândut de proprii săi frați și aruncat în temniță nevinovat de o femeie rea? De ce nu a făcut Dumnezeu ceva să oprească această răutate asupra unui drept și unui nevinovat? Dar la Dumnezeu nu este așa, căci gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca gândurile noastre. Iată, Domnul nu a oprit toate aceste rele care s-au abătut asupra lui Iosif, însă Domnul a fost cu Iosif în sclavia lui! Domnul a fost cu Iosif în temniță! Așa lucrează Dumnezeul nostru! El nu elimină suferința din viata noastră, ci El vine și o umple cu prezența Lui. El vine și revarsă mila Sa bogată asupra noastră tocmai atunci când suntem persecutați, vânduți, atrași în curse de uneltitorii acestei lumi, care, așa cum spune psalmistul, stau la pândă ca să-l doboare pe cel sărac. El vine și ne acoperă cu darul Său cel ceresc tocmai atunci când credem că nu mai avem scăpare din mâinile celor care ne vrăjmășesc. Dreptul Iosif rostește acest cuvânt, după ce a ajuns mai-mare peste întreaga țară a Egiptului: „Dumnezeu m-a făcut roditor în pământul suferinţei mele”.

Să fim, preaiubiții mei, roditori în pământul suferinței noastre. Să nu ne descurajăm când vedem cât de mult avansează răul, câtă putere au cei care vrăjmășesc omul și voiesc pieirea lui. Să ne temem nu atât de cei care pot să ne ucidă trupul, cât să ne temem de nerodirea smochinului, adică de lipsa roadelor pocăinței. 

Încercările, preaiubiții mei, trebuie să vină și noi trebuie să trecem prin ele. Dar nu este indiferentă starea în care ne aflăm când le vom traversa! De le vom trece cu credință, atunci Domnul ne va însoți și ne va ține în brațele Sale în mijlocul furtunii! Iată, făgăduința Mântuitorului: toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi!

Iubite frate, iubită soră, am trăit, până acum, în acei ani ai prosperității, cei 7 ani visați de faraon. Urmează anii grei, vestiți de către Dreptul Iosif. Urmează anii de încercări și de lipsuri, anii cei urâți care vor face uitați, ca și în Egiptul de odinioară, anii cei bogați. Să nu ne temem! Să înțelegem că Domnul va fi cu ucenicii Săi! Domnul ne ascultă ruga! Domnul ne vede credința! Domnul ne primește pocăința! Iar de vom fi roditori în pământul suferinței noastre, vom afla mângâiere întru marea Sa milostivire! Amin.