Intr-o zi, un pescar a vazut cum un vultur isi lasa puiul sa cada in gol, deasupra canionului. Puiul s-a prabusit ca o piatra, batand haotic din aripi. Parea ca va muri zdrobit de stancile de sub el, cand tatal a plonjat din inaltime si l-a prins pe spatele lui lat. Apoi s-a inaltat din nou si l-a aruncat inca o data in gol. De data aceasta l-a prins mama pe spatele ei. Manevra s-a repetat pana ce micul vultur a invatat sa zboare.
Unui privitor neobisnuit cu asemenea scene, purtarea vulturilor ii poate parea de o cruzime de neinteles. Si totusi, daca puii nu ar fi impinsi in gol, nu ar invata niciodata sa-si intinda aripile si sa planeze maiestuos in inaltimi.
Dumnezeu ne da prilejul de a ne incerca aripile, ca sa putem zbura tot mai sus, catre lucruri tot mai marete si mai inalte. El are un scop binecuvantat atunci cand ingaduie ca vietile copiilor Lui sa fie tulburate de greutati. Noi ne dam inapoi, fugim de incercari si am dori sa prelungim starea de lucruri in care ne simtim bine. Daca ar sta in puterea noastra sa ne hotaram viata, am face foarte putine spre slava lui Dumnezeu. De aceea El ne trimite incercari si necazuri, care fac sa ne creasca aripi duhovnicesti.
Daca simti ca ai fost impins afara din cuibul tau confortabil si linistit, nu te teme, caci dedesubt stau gata sa te prinda bratele vesnice ale Tatalui ceresc! El vrea sa descoperi cat de puternice sunt aripile pe care ti le-a dat.
Anthony M. Coniaris
Vitamine duhovnicesti, vol II, Editura Sophia
Leave a Reply