ȘI COPILĂRIA SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DE LA EGHINA A FOST NESPUS DE GREA

with Niciun comentariu

Pe acea vreme, Nectarie se numea Anastasie și era un copil sărac, sărman, care muncea pentru a se putea întreține și a-și ajuta familia. Copilăria micuțului Anastasie, a viitorului Sfânt părinte Nectarie, era foarte grea.

Micuțul, în familia sa săracă, muncea pentru a se întreține dar și pentru a-i întreține pe ceilalți din casa sa și pe cei mult mai săraci, mult mai nevoiași decât el. Copilăria sa a fost foarte grea, nespus de grea. Copilăria lui însemna, spune aghiograful: ”Foame, frig, singurătate, durere. Foame, durere, lacrimi și iar lacrimi, singurătate, durere”. Bietului copil i se arată, într-o noapte, în vis, Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, și-l întreabă de ce plânge?

Iar Anastasie, a doua zi, pentru că nu știa cum să răspundă Mântuitorului Hristos la întrebare, cu naivitatea și inocența tipică copilăriei, s-a hotărât să Îi scrie Mântuitorului Iisus Hristos o scrisoare: ”Hristoase al meu, m-ai întrebat în vis de ce plâng. Iată! Mi s-au rupt hainele, mi s-au prăpădit încălțările de mi-au ieșit degetele afară și mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseară la stăpânul meu și m-a alungat. Mi-a spus să scriu acasă alor mei, să-mi trimită ei haine și încălțăminte. Hristoase al meu, de atâta amar de vreme muncesc aici și n-am trimis maicii mele nici un bănuț… Acum, ce să mă fac? Cum o să scot la capăt fără haine în această iarnă friguroasă? Tot muncind, s-au rupt. Iartă-mă că Te necăjesc Iisuse. Mă închin Ție și Te iubesc eu, robul Tău, Anastasie”.

Apoi, micuțul Anastasie a pus această scrisoare în plic și a scris pe plic destinatarul: ”Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – în ceruri”. A găsit pe cineva ca să ducă această scrisoare la poștă. Pronia a făcut ca în acea zi, acel om care s-a oferit să-l ajute pe Anastasie și să-i ducă plicul la poștă, văzând că este un destinatar cu totul neobișnuit, a îndrăznit să deschidă plicul și să citească scrisoarea.

Înduioșându-se și luând decizia să-l ajute, acest binefăcător a făcut un colet cu toate cele de trebuință. A pus și hăinuțe, a pus și încălțăminte, a pus de toate și pentru el și pentru sărmanii pe care îi avea acasă și pe care trebuia să îi întrețină micuțul Anastasie. Pe colet a menționat la expeditor: ”De la Hristos, pentru Anastasie”.

Iată, ce pildă minunată, preaiubiții mei! Iată, cu câtă nevinovăție a scris micuțul și câtă bună îndrăzneală a avut față de Hristos, iar Hristosul cel milostiv a fost foarte prompt în răspunsul Său. În împrejurările acestea grele din viața noastră Hristos întotdeauna lucrează prin oamenii Săi. Se face brațele și umărul tuturor prin oamenii Săi buni.

Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Europei de Nord

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.