Hristoase Dumnezeule, Cel Care ești Doctorul sufletelor și trupurilor noastre, cu umilință venim înaintea Ta și Te rugăm cu inima înfrântă și smerită: iartă, vindecă și eliberează de grelele lanțuri în care se află cei cuprinși de patima beției, a drogurilor sau a altor dependențe. Stăpâne, Doamne, Tu vezi cumplitele patimi care le covârșesc cu totul sufletul și trupul robilor Tăi (N), înfășurându-le atât de strâns, încât nu mai au nici puterea, nici voința să caute să se facă sănătoși, fiind întru totul supuși răului și stricăciunii. Moartea le cuprinde ființa, zăcând neputincioși, nefiind în stare decât să adauge amar peste amar. Trupul li se stinge, iar, în loc cu doctorie să îl întărească, îl otrăvesc cu alcool sau cu droguri. Nu mai găsesc în ei niciun locșor care să nu fie vătămat și, cu toate acestea, înrobiți cu totul, nu se pot opri din a-și provoca noi și noi răni. Doamne, Doamne, Cunoscătorule de inimi cel Bun, tu știi, Doamne, cât de bolnavă este inima lor și cât de rău chinuite le sunt sufletul și trupul lor. Nu mai găsesc în ei lumină, însă Tu ești, Doamne, Lumina celor cuprinși de întuneric și Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Tu ești Cel Care primești grabnic pe cei care aleargă la Tine. Tu ești Cel Care nu ne ceri socoteală pentru relele pe care le-am făcut, ci pentru faptul că am stat departe de Tine, neluând seama la dragostea Ta, la iertarea Ta, la vindecarea pe care Tu vrei să ne-o dăruiești necondiționat. Mai știm, Doamne, că Tu ești Bun, Blând și îndelung Răbdător. Că nu vrei să pierzi făptura Ta, ci să o câștigi pentru mântuire, pentru a o face părtașă Împărăției Tale. Și Tu, Doamne, cunoști frământările și durerile inimii robilor Tăi (N), care nu au trecut, niciuna, nevăzute și necercetate de Tine. Ei nu mai au putere, însă Tu, Preamilostive, cuprinde-i cu dragostea Ta, ca să primească vindecarea Ta. Primește aceste puține lacrimi și izbăvește-i din patimile cele cumplite! Dăruiește-le Tu voință! Dă-le Tu pricepere! Ajută-le! Înviază sufletul lor! Întărește și vindecă trupul lor! Scoate-i din gura iadului și din prăpastia pierzării! Și fă-i cu totul noi, curățiți, întăriți, ridicați și sănătoase mădulare al Bisericii Tale. Hristoase Dumnezeule, Îți mulțumim Ție pentru dragostea Ta, pentru bunătatea Ta și pentru îndelunga Ta răbdare cu noi, păcătoșii robii Tăi. Doamne, ține-ne lângă Tine până la cea mai din urmă suflare a vieții noastre de aici, după cum voiești și după cum știi. Aducem mijlocitori pentru aceasta pe Preacurata Maica Ta, pe Înaintemergătorul și Botezătorul Tău Ioan, pe Sfinții Mucenici Procopie, Bonifatie, Ciprian, Mercurie, Vasilisc și Marcel, pe Hristofor cu cele două femei mucenițe, izbăvite prin el de patima desfrânării: Calinica și Achilina, pe Alexandru cu Antonina, fecioara, izbăvită prin el de pericolul de a fi abuzată de cei desfrânați, pe Ioan Rusul, Ioan Valahul și Halvard Norvegianul, pe Sfintele Mucenițe Tecla, cea întocmai cu apostolii, Alexandra Împărăteasa, Varvara și Ecaterina, Eufimia și Irina, Tatiana de la Craiova și Filofteia de la Curtea de Argeș, Suniva de la Selje și Bergen, pe Glicheria, fecioara, dimpreună cu temnicerul Laodichie, muceniciți la Iraclia, pe Doroteea din Cezareea Capadociei, Eufrasia și Iuliana din Nicomidia, Pelaghia și Iustina din Antiohia Siriei, Agata și Lucia din Sicilia, Drosida, Cecilia, Agnia și Lucia din Roma, pe Sfinții Cuvioși Antonie cel Mare, Macarie cel Mare, Macarie Alexandrinul, Macarie Romanul, Moise Etiopianul, Moise Ungurul, Vitalie din Alexandria, Dimitrie cel Nou din Basarabi și Efrem cel Nou, pe Sfinta Mironosiță Maria Magdalena și pe toate Sfintele Femei Mironosițe, pe Sfintele Cuvioase Parascheva de la Iași și Teodora de la Sihla, pe Maria Egipteanca cu Zosima, cuviosul, care a cuminecat-o; pe Pelaghia cu Nonie, episcopul, care a botezat-o, pe Taisia cu Serapion Sidonitul, din Arsinoe, care o a scos din mrejele patimii desfrânării, și pe Aglaia și pe toți sfinții Tăi, cerând și noi o picătură din harul Tău nemăsurat. Amin.