Cea de a 17-a zi a lunii martie a fost una de primăvară duhovnicească pentru Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) – filiala Iaşi care s-a bucurat de prezenţa unui distins oaspete: Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcop al Europei de Nord.

Invitatul a sădit cuvânt de folos pentru tinerii ieşeni de toate vârstele, în cadrul conferinţei „Postul – liantul inimii cu Dumnezeu“. Participanţii din Aula Magna a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi au ascultat cu entuziasm şi bucurie prelegerea, iar multe frământări s-au elucidat prin întrebările adresate părintelui episcop.

Fără Hristos, postul este doar o dietă alimentară riguroasă – a fost o primă concluzie desprinsă din expunerea plină de învăţături folositoare. Perioada de post s-ar defini ca o etapă de asumare a propriei interiorităţi, o eliberare de ceea ce îngreunează existenţa. Ideile despre post s-au îmbinat armonios, ca într-un puzzle, cu citate ziditoare ale Sfinţilor Părinţi. După Omiliile Sfântului Macarie, inima este vasul în care purtăm untdelemnul harului dumnezeiesc, iar Sfântul Ioan Scărarul ne atenţionează că inima este altarul pe care arde focul dumnezeirii. Despre minte se afirmă că este văzul duhovnicesc al inimii, iar pentru ca rugăciunea să ajungă la plinătate, mintea trebuie să se unească cu inima.

În continuare, Preasfinţitul Părinte Macarie a arătat că două boli pun adesea stăpânire asupra inimii: împietrirea/învârtoşarea şi necurăţia. Inima se împietreşte atunci când pierde harul lui Dumnezeu. Învârtoşarea inimii se întâmplă când se dă frâu liber imaginaţiei – tunelul prin care diavolul intră în inimă. Fără îndoială, bolile inimii au leac: „Ne putem vindeca inima dacă ne însuşim pocăinţa şi smerenia vameşului“ – a subliniat invitatul. Lucrarea pocăinţei îşi propune să zdrobească inima prin înfrânarea de la trei lucruri: de la somn, hrană, lenevire trupească, conform poveţelor oferite de Sfântul Marcu Ascetul. Prin jugul postului şi prin înfrânare, inima se smereşte şi dobândeşte odihnă: „Inima noastră este neliniştită Doamne, până când nu se va odihni întru Tine“ – Fericitul Augustin.

Spre final, PS Macarie a subliniat că inimă cu adevărat înfrântă şi smerită nu este alta decât inima de mamă a Maicii Domnului, Alăptătoarea, care ne hrăneşte duhovniceşte şi ne alăptează perpetuu: „…este cea mai fierbinte inimă pentru că este aprinsă de flacăra iubirii“.

Orele conferinţei s-au scurs pe nesimţite, tinerii ascultând cuvintele duhovniceşti. În cea de-a doua parte a conferinţei, invitatul a răspuns întrebărilor adresate de cei prezenţi. (Florina Iisoi – ASCOR Iaşi)

Sfantul Nicolae Velimirovici, citat de PS Macarie in conferinta:

“Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n’ar lucra, dacă sângele n’ar duce-o la inimă. Când doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sângele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă”.