„Dimensiunea Pascală a vieții”

† Macarie

Din harul lui Dumnezeu, Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal și iubiților credincioși, sfântă îmbrățișare de Paște și salutul binecuvântat: Hristos a înviat!

Iubiți frați și surori întru Hristos Cel Înviat,

Hristos a înviat!

Vă întâmpin și la această sfântă și luminoasă prăznuire prin cuvânt pastoral, întru bucuria și lumina Învierii Mântuitorului Hristos, Biruitorul morții și Stăpânul vieții. Cât de minunat mărturisim acum adevărul Învierii prin cântarea troparului Sfintelor Paști: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. În acest imn pascal se concentrează toată învățătura Evangheliei dătătoare de viață, toată credința și nădejdea noastră de fii și fiice ai Învierii. „Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut”¹. El ne dăruiește viață și lumină, atât nouă și celor dragi de acasă și de pretutindeni, cât și moșilor și strămoșilor noștri care așteaptă învierea cea de obște. Din preajma mormântului prietenului său Lazăr, cel mort de patru zile și înviat, Mântuitorul ne încredințează: „Eu sunt învierea și viața; cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25).

Vă scriam în Pastorala de Crăciun că darul cel mare și sfânt pe care l-am primit noi toți și pe care, din nefericire, nu știm de cele mai multe ori să-l prețuim la adevărata sa valoare, este darul vieții, faptul de a fi fost născuți trupește din părinții noștri și renăscuți duhovnicește, prin Sfântul Botez, în sânul Maicii Biserici, spre viața cea veșnică. De aceea Botezul este numit și baia nașterii celei din nou, „din apă și din Duh”, după cuvintele Domnului Iisus adresate lui Nicodim (Ioan 3, 4-6).

Prin întreita afundare în apă a celui ce se botează spre înnoirea vieții, în numele Preasfintei Treimi, se realizează moartea omului vechi și renașterea celui nou, după chipul Ziditorului și Mântuitorului său. Botezul se săvârșește întru asemănarea Morții și Învierii lui Hristos. De aceea, cel care se botează este cufundat și ridicat de trei ori din apa sfințită din cristelniță, deoarece acesta moare păcatului și înviază cu Hristos la o viață nouă și adevărată. Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Au nu știți că toți câți în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin Botez, pentru ca precum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, așa să umblăm și noi întru înnoirea vieții; căci dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și ai învierii Lui […] Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și viețui împreună cu El, știind că Hristos, înviat din morți, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui” (Romani 6, 3-5, 8-9).

Toate aceste cuvinte ale Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor, ne ajută să deslușim Taina Paștelui, legătura profundă dintre Botez și Înviere, dintre Jertfă și Viața Veșnică. Trăirea noastră în Hristos este o continuă moarte și înviere cu El. Încă din Vinerea Mare, fiecare dintre noi, ca mădulare ale Trupului Său mistic, ale Bisericii, am pătimit împreună cu El, ne-am răstignit împreună cu El, am murit împreună cu El, iar acum înviem împreună cu El, din păcat și moarte la viață, reînnoind pecetea de lumină a Botezului nostru. Așa mărturisim în această sfântă noapte prin cântările Slujbei Canonului Învierii: „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuți împreună mă preamărește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta”².

Dreptmăritori creștini,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a proclamat anul acesta, 2011, Anul omagial al Sfântului Botez și al Sfintei Cununii, cu îndemnul ca în toate parohiile din cuprinsul Patriarhiei Române, deci și în parohiile din afara granițelor țării, preoții și credincioșii să aprofundeze învățătura de credință ortodoxă despre cele două Sfinte Taine și să afirme, prin cuvânt și faptă, rolul esențial al familiei creștine în societatea contemporană secularizată.

Botezul și Cununia aduc perspectiva vieții înnoite prin Înviere. Dacă Taina Botezului este o naștere din nou, din apă și Duh Sfânt, Taina Nunții prin încununarea celor doi, a bărbatului și a femeii, în fața Sfântului Altar, este de asemenea o naștere din nou în Hristos și în Biserică, o naștere a trupului familial spre sfințirea vieții și dobândirea Împărăției Cerurilor. Ontologic vorbind, prin Sfânta Taină a Cununiei cei doi devin un singur trup, așa cum s-a rânduit încă de la întemeierea primei familii, a protopărinților noștri Adam și Eva, în paradis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Facerea 2, 24).

Orice naștere este urmată de creștere și maturizare, de aceea se impune ca atât preotul duhovnic cât și nașii (care însoțindu-i pe miri în Taina Cununiei devin părinții lor spirituali), dar și părinții trupești și alți credincioși din comunitatea locală a celor botezați, a familiei de familii, să-i sprijine pe cei doi soți, în primul rând cu rugăciunea și puterea modelului, în creșterea duhovnicească și maturizarea familiei lor. Împlinirea familiei creștine, iubitoare și jertfelnică, se realizează prin nașterea de prunci, întru bucuria Învierii care ni se împărtășește prin darul vieții. Iubirea fără jertfelnicie devine pătimașă și pervertește viața familiei creștine. Neputința nașterii de prunci trebuie întotdeauna primită cu înțelepciune și nădejde în Dumnezeu, care este Izvorul vieții, fără a manipula viața prin mijloacele ingineriei genetice și a face din nașterea de prunci altceva decât a binecuvântat Creatorul cerului și al pământului.

Deplângem rănile deschise ale societății contemporane și ne rugăm stăruitor pentru ajutorul, liniștea, întoarcerea și mântuirea celor care trec prin momentele dramatice ale destrămării familiei lor, celor care nu înțeleg importanța nașterii familiei în Hristos și în Biserică, trăind în libertinaj, fără a primi Taina Cununiei, celor care cad sub povara deznădejdii sau săvârșesc crima avortului sau a eutanasiei, tuturor celor care trec prin crizele succesive ale unei vieți tumultoase și întunecate de mulțimea patimilor și grijilor lumești, refuzând lumina Evangheliei lui Hristos.

Primind îndemnul Sfântului Sinod, pe lângă celelalte activități care au menirea de a-i întări pe credincioși în prețuirea Vieții celei noi, dobândită prin Sfintele Taine ale Botezului și Cununiei, Centrul de pelerinaj al episcopiei noastre continuând seria pelerinajelor tematice începute în anul 2009 la Constantinopol și în Capadocia, iar în 2010 în Țara Sfântă și la Muntele Sinai, va organiza în perioada 17-29 septembrie 2011, în acest an catehetic al familiei creștine, un pelerinaj de suflet la obârșiile noastre românești, la altarele mănăstirilor din România. Ne dorim ca rugăciunile, care vor fi înălțate și osteneala cea bună din acest pelerinaj, să întărească comuniunea noastră în familia mare, bisericească și în familia mică, de acasă, spre dreaptă mărturie și mântuire.

Fie ca viața dumneavoastră, a părinților și copiilor, a bătrânilor și tinerilor, să fie pătrunsă de pacea, bucuria și lumina Învierii spre binecuvântate împliniri și spre folos duhovnicesc.

Al vostru de tot binele voitor și rugător către Domnul,

† Episcopul Macarie

Note:

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, ,,Cuvânt de învățătură în sfânta și luminata zi a slăvitei și mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru”, în Slujba Învierii, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, pp. 46-47.
2. Slujba Învierii, p. 27.

Dată în Reședința noastră episcopală din Stockholm, Suedia, la Praznicul Învierii Domnului, în anul mântuirii 2011.