Preasfințitul Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord a încheiat împreună conferințele duhovnicești programate de comunitatea tinerilor ortodocși români în această perioadă a Postul Mare în mai multe orașe din țară.

Astfel, pe 20 martie 2018, Părintele Episcop Macarie a conferențiat în amfiteatrul Universității „ Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Teofan, la invitația Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români (ASCOR), în parteneriat cu Asociația Tinerilor Ortodocși Români (ATOR), pe tema „Bunătatea – virtutea uitată a creștinilor”. Pe 22 martie 2018, ierarhul român a conferențiat în amfiteatrul Facultății de Drept din București, pe tema „Iubirea răspunde la toate întrebările”, într-un eveniment organizat de ASCOR, filiala din capitală, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Preasfințitul Părinte Episcop Macarie a continuat seria de cuvântări duhovnicești la Sibiu, unde, pe 27 martie 2018, a vorbit tinerilor și credincioșilor în amfiteatrul Facultății de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna” despre „Blândețea- arma duhovnicească a creștinului împotriva vrăjmașilor”. Evenimentul a fost organizat de Organizația Tinerilor din Sibiu (OTS), cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Laurențiu.

„Suferința sau calea împreună pătimirii cu Hristos” a fost a patra temă duhovnicească abordată de Preasfințitul Macarie, care s-a aflat, miercuri, 28 martie 2018, la Baia Mare, la invitația ierarhului locului, Preasfințitul Episcop Iustin. Astfel, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Preasfințitul Macarie împreună cu un sobor de preoți și diaconi a săvârșit Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite, după care, la demisolul catedralei, a continuat slujirea alături de credincioșii prezenți, prin împreună-cuvântarea despre sensul suferinței întru Hristos. În cuvântul său, ierarhul român a arătat: „Cineva spunea că Hristos nu a venit să înlăture suferința, ci să o umple de prezența Sa. Să ne arate că nu mai suntem singuri în suferință. Iar exemplele cu Simon din Cirene, cu Sfânta Veronica și tâlharul cel bun Dismas ne arată același lucru: că, în cele mai cumplite momente, există, totuși, un umăr care să ți se alăture, niște mâini calde care să-ți șteargă sudoarea și sângele, un cuvânt bun care să-ți înalțe fruntea străpunsă de spini.” De asemenea, ierarhul român a contrastat exemplul dat de Simon din Cirene, care a dus, alături de Hristos, Crucea Acestuia, de Sfânta Veronica, ce i-a șters, pe drumul crucii, chipul Mântuitorului, și de Dismas, tâlharul cel bun care a mărturisit pentru Hristos pe cruce, cu cel dat de prietenii lui Iov, care nu au reușit să înțeleagă suferința acestuia și nici să împreună pătimească cu el: „Preaiubiții mei, am spus că dacă un apropiat se plânge, un semen de-al nostru că îi este foarte greu primul nostru impuls este să-l moralizăm, să-i dăm lecții de viață, să-i dăm indicații, chiar să sugerăm că este vina lui și de cele mai multe ori este chiar vina noastră. Și chiar dacă este vina lui, când omul se află într-o nenorocire, este contraindicat, este lipsit de tact să ții discursuri moralizatoare. Îl poți avertiza sau atrage atenția, însă când se liniștește doar atunci îi puteți pune la inimă un cuvânt bun, un cuvânt de îmbărbătare. Când focul încercării trece, cel încercat este folosit de aceste încercări. Să avem, așadar, o inimă bună, dacă suferința atinge pe cel de lângă noi. Să fim precum Simon din Cirene, precum Dismas, tâlharul cel bun și Sfânta Veronica.”

Ultima cuvântare a Preasfințitului Părinte Episcop Macarie a avut loc la Cluj-Napoca, pe 29 martie 2018, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Andrei, la invitația ASCOR-filiala locală. Ierarhul român din Ținuturile Scandinave a săvârșit slujba Pavecerniței Mari la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, rostind și un cuvânt de învățătură. Ulterior, în amfiteatrul Facultății de Chimie, Preasfințitul Macarie a întreținut un viu și cald dialog cu tinerii prezenți pe tema „Discernământul: salvarea ortodocșilor în vremurile din urmă”. În cuvântul său, ierarhul a insistat asupra necesității păstrării dreptei socoteli în vremuri în care, după profetul Isaia, binelui i se spune rău, iar răului bine (Isaia 5, 20). După sesiunea de întrebări, ierarhul român a rămas cu credincioșii, așa cum a făcut la fiecare eveniment, pentru a binecuvânta și îndruma pe toți cei care au dorit să fie în legătură personală cu el.