Preocupările faţă de cultura tradiţională a satului meu natal au debutat în lucrarea de licenţă, de acum 17 ani, când, realizând monografia acestei așezări m-am ocupat şi de aceste aspecte de viaţă sătească: locuirea, ocupaţiile tradiţionale, portul popular şi podoabele artei populare din aceste locuri. Iar după această lucrare din anul 2000, am publicat mai puţine lucrări de etnografie, de cultură materială faţă de cele de aşa-numită cultură imaterială, mai direct spus de folclor.
Dar în ultimii ani, după experienţele mele scandinave, unde am putut vedea la tot pasul cel mai viu interes faţă de păstrarea pentru viitor a celor mai diverse forme de locuire ţărănească, întruchipate exemplar în acest model european şi mondial pe care-l reprezintă Skansen-ul şi alte muzee în aer liber, am încercat să mă reapropiu şi de valorile culturii tradiţionale materiale şi, după cum vă este cunoscut, am făcut toate demersurile pentru ca în trei muzee etnografice în aer liber satul acesta şi satele de pe Văile Ţibleşului să fie reprezentate.
Astfel, la cel mai vechi muzeu în aer liber, acela din Cluj, fondat de Romulus Vuia în 1928, apoi la cel al Satului, din capitală, datorat marelui sociolog Dimitrie Gusti, datând din 1936, şi la cel din Sibiu mai nou, înfiinţat de Cornel Irimie, vor putea fi văzute de vizitatori, case de la Spermezeu, alături de cele mai frumoase construcţii din toate zonele etnografice ale Ţării.
Tot mai numeroase şi mai interesante sunt în țara noastră și în Europa demersurile de păstrare in situ a minunatelor case de lemn din spaţiul etnocultural, unde comunităţile locale se implică în conservarea şi studierea lor sistematică.
Iată de ce gândul meu s-a îndreptat spre asemenea muzeu sătesc al comunei Spermezeu dar și al satelor de pe binecuvântatele Văi ale Țibleșului, pe care îl inaugurăm astăzi. Am adunat aici obiecte de valoare etnografică recunoscută, pe care generaţiile viitoare le vor putea admira, de a căror importanţă în viaţă aceste obiecte le vor aduce aminte peste zeci de ani. Nu le-am lăsat să fie risipite, cum n-am îngăduit să fie uitate miile de texte folclorice donate Arhivei de Folclor din Cluj a Academiei Române şi care vor constitui un corpus folcloric al Văilor Ţibleşului.
Puteţi vedea aici, cumulate, exemple de produse meşteşugăreşti, unelte pe care strămoşii noştri le-au împodobit cu măestrie, pe care le-au folosit apoi în munca de zi cu zi sau în împrejurări de sărbătoare.Obiectele, asemenea textelor populare şi formulelor rituale alcătuiesc o filosofie de viaţă, o concepţie unitară despre mediul geografic, despre spaţiu şi despre timp, despre întreaga creaţie a lui Dumnezeu.