Rugăciuni înainte de a merge la Sfânta Spovedanie

with Niciun comentariu

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
(de trei ori cu trei închinăciuni până la pământ)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru Numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori),

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru!
(cu trei închinăciuni)

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, dar Tu ești drept întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie iarăși bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Crezul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atot-țiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de Viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel Ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Într-una sfântă, sobornicească și aposto-lească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Rugăciunea de pocăință a Regelui Manase

Doamne, Atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacob și al seminției celei drepte a lor; Cel Ce ai făcut cerul și pământul, cu toată podoaba lor; Care ai legat marea prin cuvântul poruncii Tale; Care ai încuiat adâncul și l-ai pecetluit cu Numele Tău cel înfricoșat și slăvit, înaintea Căruia toate se tem și tremură din pricina atotputerniciei Tale. Pentrucă nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale și nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoși, însă nemăsurată și neajunsă este și mila făgăduinței Tale, căci Tu ești Domnul cel Preaînalt, Bun, îndelung-Răbdător și mult-Milostiv, Căruia îi pare rău de răutățile oamenilor. Tu, Doamne, după mulțimea bunătății Tale, ai făgăduit pocăință și iertare celor ce Ți-au greșit și, după mulțimea îndurărilor Tale, ai hotărât pocăință păcătoșilor spre mântuire.

Așadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepți, n-ai pus pocăință pentru cei drepți: pentru Avraam și Isaac, și Iacob, care nu Ți-au greșit Ție, ci ai pus pocăință mie, păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele și nu sunt vrednic a căuta și a privi cerul din pricina mulțimii nedreptăților mele. Strâns sunt eu cu multe cătușe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu și nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat și am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni și am înmulțit smintelile. Dar, acum, îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta.

Am păcătuit, Doamne, am păcătuit și fărădelegile mele eu le cunosc, însă cer, rugându-Te, iartă-mă, Doamne, iartă-mă și nu mă pierde în fărădelegile mele și nici nu mă osândi la întuneric, sub pământ, căci Tu ești, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ți peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine, nevrednicul, după mare mila Ta. Și Te voi preaslăvi în toate zilele vieții mele. Că pe Tine Te slăvesc toate puterile cerești și a Ta este slava în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune de umilință
către Domnul nostru Iisus Hristos

Păcătuit-am și n-am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare și făgăduințele pe care le-am făcut la Sfântul Botez. Numele de creștin îl port eu, nevrednicul, iar mâinile mele s-au făcut nevoitoare spre toată lăcomia, picioarele grab-nice și cu multă cutezare spre toată alergarea cea rea. Gura, organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, am făcut-o organ a toată vorba nebunească. Ochii mei și toate simțirile mele peste măsură le-am umplut de păcate și de toată necurăția. De aceea, Preabunule Stăpâne, multă iubirea Ta de oameni am întors-o spre mânie eu, nevrednicul.

Mulțimea facerilor Tale de bine n-am luat-o în seamă și am prefăcut-o în osândă. Însă nu cu iuțimea Ta să mă cerți pe mine, Doamne. Ție Unuia am greșit, dar Ție Unuia mă și închin și cu inimă umilită mă rog: slăbește, lasă, iartă-mă, Iubitorule de oameni, Stăpâne. Biruiască mulțimea îndurărilor Tale adunarea cea vicleană a păcatelor mele. Adâncul bunătăților Tale cel nemăsurat să acopere marea cea amară a răutăților mele! Preabunule Iisuse, mă rog Ție, dăruiește iertare păcatelor mele, bună așezare minții, sănătate trupului, pace în zilele noastre, aerului bună liniștire, pământului bună rodire, credinței celei dreptmăritoare creștere, unire și pace dă Sfintelor Tale Biserici, surparea eresurilor, stricarea sfaturilor celor necurate și toate lucrurile cele de folos ni le dăruiește după mulțimea neschimbatei Tale îndurări.

Cel Ce nu voiești moartea păcătosului, dăruiește nouă timp de pocăință, ca și de chinurile cele veșnice, care vor să fie, să ne mântuim, cu darul și cu iubirea de oameni ale Preabunului Tău Părinte, cu Care împreună ești binecuvântat, cu Preasfântul și Bunul și de Viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune de umilință
(a Sfântului Ioan de Kronstadt)

Ție Doamne, Celui Ce ești Unul Bun și Care nu ții minte răul, Îți mărturisesc păcatele mele. La Tine cad strigând eu, nevrednicul: greșit-am, Doamne, greșit-am și nu sunt vrednic să caut spre înălțimea cerului din pricina mulțimii nedreptăților mele. Dar, Doamne al meu, dăruiește-mi lacrimi de umilință, Cel Ce ești Unul Bun și Milostiv, ca prin acestea, rugându-mă Ție, să mă curățesc mai înainte de sfârșitul meu de tot păcatul. Căci prin înfricoșătoare și groaznice locuri am a trece odată ce mă voi despărți de trup și mulțime de demoni întunecați și lipsiți de omenie mă vor întâmpina atunci, și nimeni nu mă va însoți ca să-mi vină întru ajutor sau să mă izbăvească. Pentru aceea, cad înaintea bunătății Tale, să nu mă dai celor ce mă batjocoresc, nici să se laude cu mine vrăjmașii mei, Bunule Doamne, nici să zică: în mâinile noastre ai venit și nouă ne-ai fost dat. Nu, Doamne, nu uita mărinimiile Tale și nu-mi răsplăti mie după fărădelegile mele, nici nu Îți întoarce fața Ta de la mine. Ci Tu, Doamne, mustră-mă, însă cu milă și îndurare, ca să nu se bucure de mine vrăjmașul meu. Ci stinge primejduirea lui pe care el o îndreaptă asupra mea și toate lucrările lui le zădărnicește. Și dă-mi cale neîmpiedicată către Tine, Bunule Doamne, pentru că, deși am păcătuit, n-am alergat la alt tămăduitor și n-am întins mâinile mele către dumnezeu străin. Nu lepăda, dar, rugăciunea mea, ci auzi-mă întru bunătatea Ta și întărește inima mea întru frica Ta. Și să fie harul Tău asupra mea, Doamne, ca un foc arzând întru mine gândurile mele cele necurate. Căci Tu ești, Doamne, Lumină mai presus decât toată lumina, Bucurie mai presus decât toată bucuria, Odihnă mai presus decât toată odihna, Viața cea adevărată și Mântuirea care rămâi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru ceasul
când îți vei vedea păcatul
(a Sfântului Ioan de Kronstadt)

Doamne, Tu, Cel Care ai pironit pe Cruce păcatele noastre, pironește pe Crucea Ta și acest păcat al meu și mă miluiește după mare mila Ta. Amin. (Și să te însemnezi cu semnul Sfintei Cruci)

Rugăciune pentru recunoașterea
păcatelor noastre

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă și necuprins în îndurări, Care singur din fire ești fără de păcat și, pentru noi, fără de păcat Te-ai făcut Om, ascultă, în ceasul acesta, această rugăciune dureroasă a mea, că sărac și lipsit sunt de fapte bune și inima mea s-a tulburat în mine! Tu, Doamne Preaînalte, Împărate al cerului și al pământului, știi că toată tinerețea mea am cheltuit-o în păcate și, umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiulpoftelor, întunecându-mi-se gândul din copilărie și până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă; ci, cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut de râs și de batjocură dracilor, nicidecum în minte venindu-mi că nesuferită este urgia îngrozirii Tale asupra păcătoșilor și gătită fiind gheena focului.

Din această pricină, căzând în deznădăjduire, nicidecum venind în simțire de întoarcere, m-am făcut pustiu și gol de dragostea cea de la Tine. Că ce fel de păcate n-am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă și înverșunată n-am săvârșit cu covârșire și cu sârguință? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupești; trupul mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcate. Toate mădularele ticălosului meu trup le-am pornit a lucra și a sluji la păcate. Cine, dar, nu mă va plânge pe mine, ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine, osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, eu singur am ațâțat urgia Ta asupra mea, eu singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând și covârșind pe toți păcătoșii cei din veac, păcătuind fără de asemănare și fără de iertare.

Însă de vreme ce ești mult-Milostiv și mult-Îndurat, Iubitorule de oameni, și aștepți întoarcerea oamenilor, iată și eu mă arunc pe mine înaintea înfricoșătorului Tău divan și, ca și cum m-aș atinge de Preacuratele Tale Picioare, din adâncul sufletului, strig Ție: milostivește-Te, Doamne, iartă-mă, îndură-te, ajută neputinței mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea și lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primește-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, și, rătăcit fiind, întoarce-mă și, întorcându-mă, îmbrățișează-mă și mă iartă, căci mă rog Ție. Pentru că n-ai pus pocăință drepților și n-ai pus iertare celor ce nu greșesc; ci ai pus pocăință asupra mea, a păcătosului, în acelea cu care spre întărâtarea Ta am lucrat.

Gol și descoperit stau înaintea Ta, Cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut și să văd înălțimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele și dă-mi umilință spre pocăință și zdrobire de inimă spre îndreptare, ca să merg cu bună nădejde și cu adevărată și deplină adeverire la lumea cea de dincolo, lăudând și binecuvântând totdeauna Preasfânt Numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în veci vecilor. Amin.

Rugăciune înainte
de cercetarea propriei conștiințe

Te binecuvântez, Doamne mult-Milostive și Preaîndurate, Dumnezeule Preaînalte și Doamne al milei, Preaputernice și Atotțiitorule. Îți cânt și Te slăvesc, Păstorule cel Bun, Care ai ridicat păcatul lumii, Care ai venit în această lume „ca să îi mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu”. Îți sunt recunoscător că m-ai învrednicit să fiu părtaș milostivirii Tale celei nemărginite și îndurării pe care ai avut-o de la începutul vieții mele celei ticăloase și spurcate și până acum. Te slăvesc, Te laud și Îți mulțumesc pentru că nu m-ai lăsat să pier cu faptele mele cele rele și cu păcatele mele cele multe. Mai ales Îți mulțumesc pentru că m-ai învrednicit în ziua de astăzi și în ceasul de acum să vin înaintea Ta, în fața Ta. Îți mulțumesc pentru ceasul acesta al cercetării Tale, dar și al propriei mele „cercetări de sine”.

Dă-mi vreme de pocăință, prelungește viața mea de aici, dacă este voia Ta, ca să pot să îmi șterg fărădelegile mele cele multe. Am păcătuit, Doamne, înaintea Ta și, de asemenea, față de frații mei. Am păcătuit și față de mine însumi, și cu trupul, și cu sufletul meu. La Tine scap și în Tine nădăjduiesc, pentru că știu că fără Tine, Doamne, nu există nici milă, nici bucurie, nici viață, nici fericire. Doamne, Tu ești Atotputernicul Creator și Stăpân, Izvorul, Dăruitorul și
Împărțitorul harului dumnezeiesc. Tu, Doamne, ești Dătătorul a tot binele, Cel Ce miluiește și hrănește toate, Mântuitorul tuturor oamenilor, Izbăvitorul întregii creații. Doamne Iisuse Hristoase, Te rog, descoperă-mi care sunt greșelile mele cele multe, fărădelegile mele, păcatele, patimile mele, scăpările și lipsurile mele. Știu, Doamne, că am făcut toate păcatele, fie cu fapta, fie cu gândul. Luminează-mi întunericul. Fă să îmi văd păcatele și să mă pocăiesc cu sinceritate pentru ele.

Arată-mi-le pe acestea în măsura și în profunzimea pe care Tu știi că va fi spre binele meu. Nu mă lăsa să deznădăjduiesc din cauza mărimii păcatelor mele. „Curățește-mi, Doamne, întinăciunea sufletului meu și mântuiește-mă ca un Iubitor de oameni”. Nu mă părăsi și nu mă lepăda ca pe un fiu nelegiuit al Tău, chiar dacă acest lucru mi se cuvine. Doamne, miluiește-mă pe mine, fiul Tău risipitor, care am păcătuit mai mult decât toți oamenii. Am păcătuit, Doamne, cu cuvântul și cu fapta, cu gândurile și cu dorințele
mele. Sunt rănit cu totul. Sufletul și trupul meu sunt pline de toată întinăciunea din cauza leneviei, uitării de Tine și a nepăsării mele. Sunt plin cu totul de iubire de sine și de egoism, de mândrie și de slavă deșartă, de lipsă de milă și de nelegiuire, de iubire de bani și de plăceri trupești, de prostie și de necuviință, de minciună și de deznădejde, de lașitate și de necugetare, de nerușinare și de nesimțire, de tristețe și de delăsare, de invidie și de ură, de lăcomie și de judecată, de bârfă, de lipsă de iubire și de prietenie, de trândăvie și de nepăsare, de cuget trupesc și de desfrânare, de neomenie și de fapte necugetate, de nelucrare și de orbire duhovnicească, de răutate și de blasfemie, de călcarea jurământului și de folosirea lui, de iubire de trup și de slăvire din partea oamenilor.

Cu toate acestea, Doamne, nu deznădăjduiesc cu totul. Și aceasta pentru că știu că mulțimea păcatelor mele nu depășește niciodată abisul milostivirii Tale și al puterii Tale de a ierta. Acest lucru îmi dă curaj, mă face să mă apropii de Tine. Așadar, la Tine alerg, nădăjduiesc în mila Ta cea nemărginită. Ajută-mă, Doamne, ca să am o pocăință adevărată. Dă-mi „pocăință desăvârșită și inimă îndurerată în căutarea Ta”. Întărește-Mă cu harul Tău, așa încât să nu mai săvârșesc din nou vreun păcat. Mai bine să mor decât să păcătuiesc iarăși. Doamne, eu sunt oaia cea pierdută. Pentru mine ai venit, pe mine mă cauți. Iată-mă, Doamne, Părinte mult-Milostive, m-ai găsit. Iată, stau înaintea Ta. „Am păcătuit, Părinte, la cer și înaintea Ta. Fă-mă să fiu așa cum Tu vrei și știi”. Mă încred în iubirea Ta nemărginită și alerg la ea. Ridică-mă pe umerii Tăi dumnezeiești, Cel Ce ești Păstorul cel Bun. Ridică-mă pe mine, oaia Ta cea rănită și pierdută. Pune-mă din nou în turma Ta cea dumnezeiască, fă-mă să fiu în siguranță acolo în ea.

Învrednicește-mă ca, prin mărturisirea mea sinceră pe care o voi face înaintea părintelui meu duhovnic, să mi se ierte și să mi se șteargă păcatele cele multe. Luminează-l și pe duhovnicul meu, ca să îmi arate cele ce mi se potrivesc și îmi sunt de folos pentru tămăduirea sufletului meu cel mult rănit. Ajută-mă să mă spovedesc înaintea lui cu evlavia, cu smerenia și cu pocăința cuvenită. Luminează-mă, ca să primesc cuvintele lui ca și cum sunt de la Tine și ajută-mă să le pun în lucrare de-a lungul restului vieții mele. Primește-mă iarăși, Părinte Preasfinte și Doamne al tuturor, în Sfânta Ta Biserică, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, și ale tuturor sfinților Tăi, astfel încât și eu, împreună cu toți sfinții, să Te laud, să Te binecuvântez și să Te slăvesc pe Tine: Tatăl și Fiul și Preasfântul Duh, acum și în veci. Amin.

O altă rugăciune înainte
de cercetarea propriei conștiințe

O, Părinte al îndurărilor, Cel mai înainte de veci și Dumnezeule a toată mângâierea, voind eu, ticălosul, să-mi cercetez conștiința asupra fărădelegilor mele, mă înfricoșez foarte și tremur, pentru că starea vieții mele îți este atât de lămurită, încât nicio faptă și niciun gând nu poate fi ascuns înaintea ochilor Tăi. Deci, cu toată smerenia Îți cer, pentru îndurările Unuia-Născut Fiului Tău, să-mi dai har ca să cunosc cum se cuvine, să urăsc și să-mi îndrept toate păcatele mele. Dăruiește-mi mie, Părinte al luminilor, Preasfântul Tău Duh, ca să-mi aducă aminte de păcatele pe care le-am uitat și să miște inima mea spre zdrobire și pocăință, încât să urăsc și să mă depărtez de acum înainte de tot păcatul. Iar pe tine, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Maica îndurării și scăparea păcătoșilor, te rog, cu ajutorul tău, însoțește-mă la divanul milostivirii și al dreptății lui Dumnezeu, ca să cunosc, să urăsc din inimă și să-mi mărturisesc toate păcatele mele. Asemenea și pe tine, sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, te rog să-mi dai ajutor în lucrarea aceasta, care este atât de trebuincioasă pentru mântuirea mea veșnică. Amin.

Rugăciune pentru părintele duhovnic

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul cerului și al pământului, te rog, prin Preasfânta Fecioară ce Te-a născut, prin Sfântul Ioan ce Te-a botezat, prin sfinții apostoli ce Te-au propovăduit, prin toți sfinții și prin toate puterile cerești, dă-i iertare părintelui meu (N) care m-a adus pe calea mântuirii, ferește-l de vrăjmașii cei văzuți și de cei nevăzuți. Dă-i cuvânt cu putere multă pentru întoarcerea sufletelor pe calea mântuirii. Dă-i sfârșit bun, cu pace, creștinește, și scutește-l de focul și de toate chinurile veșnice, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.

Îndemnul Sfântului Ioan de Kronstadt

Fie ca Dumnezeu cel Preaputernic, prin Sfântul Lui Duh, să inspire în inimile noastre, ale tuturor, pocăință sinceră, așa încât să cunoaștem poruncile Lui, să ne înfruntăm cu
adevărat păcatele și să ne spovedim cu smerenie Lui, atât în rugăciunile noastre particulare, cât și la Taina Spovedaniei, astfel încât să scăpăm de greutatea păcatelor noastre, să simțim alinare și să ne eliberăm de vinovăția noastră și să ne unim din nou cu Trupul lui Hristos, care este Biserica. Ce mare dar este Taina Spovedaniei!

La scaunul Sfintei Spovedanii

După ce ne-am cercetat cugetul și ne-am însemnat pe o hârtie toate păcatele, mergem la duhovnic cu umilință și cu evlavie adâncă, ca și cum ne-am duce în fața judecății lui Dumnezeu, știind că Scaunul Sfânt al Spovedaniei este Scaunul Judecății pline de milă a lui Dumnezeu, aici, pe pământ. Apoi îngenunchem cu smerenie și ne rugăm în inimă, zicând:

„Doamne, pune în mintea și în gura părintelui meu duhovnicesc cuvântul care îmi este de folos”. â

Zi apoi cu glas:

„Binecuvântează, părinte, ca să-mi pot mărturisi deplin toate păcatele!”. Apoi începe să mărturisești fiecare păcat, ascultând cu atenție sfătuirea părintelui duhovnic.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.