Rugăciunea a patra – pentru sfârşitul vieţii, a Sfântului Ierarh Nifon al Constanțianei din Egipt

with Niciun comentariu

Doamne, Dumnezeul puterilor, Cel mare şi înfricoşat, Cel bogat şi preabun, Cel preamilostiv şi îndurat, pleacă-Te şi mă auzi pe mine, învechitul şi păcătosul. Tu, Care ai mântuit pe Iona din pântecele chitului şi pe Daniel din gurile leilor, mântuieşte-mă şi pe mine în ceasul morţii de întunericul cel adânc al începătorului răutăţii. Să nu îngădui diavolului să vină la patul morţii robului tău. Să nu vadă, Doamne, sufletul meu întunericul dracilor, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie, nici la ieşirea sufletului, nici când se urcă el în văzduh. Să nu batjocorească blestematul balaur ticălosul meu suflet când va ieşi din acest stricăcios trup. Să nu-l răpească, Domnul meu, Hristoase al meu, Iisuse al meu, Dumnezeul meu, Lumina mea, să nu-l răpească duhul cel întinat şi împuţit şi să-l târască în prăpastia pierzării. Să nu vadă ochii mei, Stăpâne şi Dumnezeule al cerului al pământului, urâtul şi întunecatul lui chip. Ci, în ceasul sfârşitului meu, Împărate al meu Preasfinte, întreit Sfinte şi Preaslăvite, trimite-mi mila Ta şi adevărul Tău. Trimite, Dumnezeul meu, în acea zi la robul Tău pe Arhistrategul Mihail; trimite-mi pe Gavriil, pe Uriil, pe Rafail, pe marii şi străluciţii voievozi cu preacuratele şi fericitele lor oştiri, ca să zdrobească pe nesăturatul balaur al iadului, care scrâşneşte cu dinţii, poftind să răpească şi să înghită pe cel ce trăieşte în evlavie. Afundă-l, Dumnezeul meu, în ceasul sfârşitului meu, cu toată întinata lui oştire, în adânc, în tartar, în întuneric şi în scrâşnirea dinţilor.

Trimite, Doamne Iisuse Hristoase, Fericirea mea, Învierea mea, trimite în ceasul acela pe Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, Duhul Adevărului, să ia duhul meu în negrăita dulceaţă şi în sfinţenia Lui cea veşnică. Trimite-L să mă întărească, iar cu sabia ce va merge înainte va nimici pe viclenii stăpânitori ai întunericului, pe necuraţii diavoli. Pentru ca să cadă în foc, în întuneric, în haos, în iad, această urâciune a fărădelegii, şi eu săpot trece, fără durere, vămile văzduhului şi să ajung la Tine, Lumina cea în Trei Sori. Să cad la milostivirea Ta, să sărut Preacuratele Tale Picioare, să mă umplu de dumnezeire, de Duhul Tău cel Sfânt şi să mărturisesc nemăsurata minune pe care ai săvârşit-o pentru mine: cum m-ai adus la pocăinţă, cum m-ai înviat şi cum „din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos”. Pe toate le voi spune înaintea sfinţilor îngeri, cuprins de strălucirea dulceţii, fericirii şi dumnezeieştii bucurii, şi-ţi voi cânta atunci marea cântare a cântărilor, răpit de negrăita mireasmă a harului şi a dumnezeieştii Tale frumuseţi.           

Auzi-mă, Dumnezeul meu, deşi în fiecare zi fac fărădelegi înaintea ochilor Tăi; auzi-mă, Împăratul meu, Mântuitorul meu, şi mă învredniceşte să intru în slava Ta, precum Te rog ziua şi noaptea şi cer de la măreţia Ta cea fără de moarte şi dătătoare de viaţă.

Cu multă căldură Te rog iarăşi şi mereu, Doamne Iisuse Hristoase, trimite în ceasul sfârşitului meu pe Prealuminata Fecioară, pe Biserica cea preacurată, pe bogăţia cea sfântă a bogăţiei Tale, să mă întărească, Hristoase al meu. Trimite-mi în ceasul acela pe Sfântul Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan, steaua cea luminoasă, pe apostoli, pe proroci şi pe mucenici, pe mărturisitori şi pe evanghelişti, pe cuvioşi şi drepţi, ca să slăvească făptura Ta. Da, Nemuritorule Doamne, ascultă-mă pe mine, păcătosul, şi mă învredniceşte să dobândesc slava Ta cea negrăită, veşnică şi întreită.

Ci, Doamne, dă odihnă şi la tot robul tău în ceasul sfârşitului lui şi ascultă această rugăciune spre ruşinarea necuraţilor diavoli. Pierde-i, Stăpâne, cu mâna Ta cea atotputernică; pierde-i, Atotputernice, cu sabia Ta; arde-i, Atotputernice, Preaînalte şi Înfricoşătorule, cu trăsnetul mistuitor al puterii Tale. Să fie, Doamne, această rugăciune pentru toţi cei care se află în ceasul sfârşitului răcorire şi odihnă, somn şi linişte, mireasmă şi bucurie, întărire şi scăpare, sprijin şi ajutor.

Da, Doamne al părinţilor celor sfinţi, care bine au plăcut Ţie din adâncurile veacurilor şi până astăzi, nu trece cu vederea cererea mea, Sfinte; nu Te întoarce de la rugăciunea mea, Milostive, ci fă această rugăciune a mea sabie cu două ascuţişuri, dumnezeiască, cerească, ucigătoare pentru diavoli, cu urgie împotriva duhurilor răutăţii, dar plină de bunătate, de iertare, de milostivire şi bunăvoinţă, pentru ca această rugăciune să covârşească mulţimea păcatelor celor care se află în ceasul sfârşitului şi să le uşurezi povara lor, să le miluieşti, Sfinte, sufletul lor şi să le sfinţeşti suişul lor spre Tine.

Încununează-i cu milostivirea Ta, scrie-i în cartea aleşilor Tăi, dăruieşte-le desfătarea Raiului. Şterge nelegiuirile lor cu nemărginita bogăţie a darului milostivirii Tale; iartă-i, miluieşte-le sufletul lor şi-i mântuieşte. Milostiveşte-te, ajută, miluieşte, acoperă și-i păzeşte după mare mila Ta. Arată-Ţi iubirea Ta de oameni; trimite-le înger de pace şi preacurata Ta dragoste; deschide-le braţele Tale cele părinteşti, înmiresmează-i cu nespusele Tale miresme, ca să fugă de la ei ruşinaţi urâţii şi înşelătorii diavoli. Fă-i cenuşă în focul gheenei pe cei ce îndrăznesc să chinuie şi să înspăimânte bietul suflet.

Să se împlinească aceasta ori de câte ori se va auzi săraca mea rugăciune. Da, Stăpâne, Iisuse Hristoase, Lumina lumii, auzi-mă ca un Preabun şi dă har şi milă acestei rugăciuni. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, Iubitorule de oameni Sfinte, şi dăruieşte-mi cererea care cheamă Preaputernic Numele Tău. Amin.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.