Icoana Sfinților Ocrotitori ai Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord de la Centrul eparhial din Stockholm

 
De strajă la hotarele septentrionale ale Ortodoxiei româneşti

S-a spus cu îndreptăţire că turma îşi urmează păstorul. Preotul a fost şi a rămas pentru comunitatea sa nu doar călăuzitorul întru ale credinţei, ci şi învăţătorul bunei rânduiri a vieţii, modelul uman referenţial. Schimbările vijelioase , stihinice chiar, din existenţa umană de după 1989, care au prefăcut radical lumea prin părăsirea masivă şi dramatică a vetrelor străvechi de locuire ca într-o altă fugă în Egipet, a modificat abrupt paradigma invocată în deschiderea acestor rânduri, cea a păstorului şi păstoriţilor. Mulţi dintre aceştia din urmă şi-au luat, cum spuneau cei vechi, lumea în cap şi au plecat unde au văzut cu ochii spre a-şi găsi traiul firesc, pierdut şi smintit în ţările lor. Întocmai s-a petrecut cu mulţi, cu milioane de români, la un timp după "slobozirea" din decembrie 1989. Căderea comunismului în România n-a pogorât din păcate cu binefacerile civilizaţiei pentru destui dintre semenii noştri. Dimpotrivă, s-a lăsat mai degrabă cu coşmarul unei tranziţii parcă fără de sfârşit, urâţită de o corupţie ajunsă endemică. Dezamăgiţi şi sătui să mai aştepte miracolul făgăduit, compatrioţii noştri au pornit în bejenie în lumea largă, unde n-au întâlnit, cum poate au visat, paradisul, dobândind doar decenţa vieţii zilnice, însoţită, din nefericire, de tristeţea ce fără de leac a dezrădăcinării. Cineva trebuia să le ogoiască sufletul. A fost păstorul care s-a dus în căutarea turmei pierdute.

În acel ceas de cumpănă păstorii Ortodoxiei româneşti au simţit şi au înţeles care le e datoria. N-au stat mult pe gânduri şi au luat urma turmei, a credincioşilor, fiindu-le repede reazăm spiritual şi tărâm de ancoră în călătoria cea furtunatecă. Misionarismul, componentă fundamentală a lucrării duhovniceşti, a căpătat astfel dimensiuni planetare şi întrupare vie. Prin demersul înţelept şi prompt al Bisericii s-a alcătuit treptat şi statornic în pofida inerentelor greutăţi şi împotriviri o reţea de diplomaţie sacerdotală şi civică, mai eficientă şi bine organizată chiar decât cea a diplomaţiei propriu-zise. Ierarhii şi preoţii ortodocşi români din toate continentele au izbutit să reînnoade legăturile identitare, păstrând aprinsă flacăra iubirii de neam şi ţară. S-a întâmplat asta acolo unde nici gândul nu gândeşte, în depărtate colţuri de glob pământesc, chiar şi în acele meleaguri unde românii sunt puţini şi risipiţi la mari distanţe. Şi în asemenea locuri românii au regăsit la slujbele de duminica şi de sărbători şi în alte împrejurări din rânduiala bisericească bucuria trăirii în duhul seminţiei lor. Ei păşesc în biserică cu simţământul că se întorc măcar pentru puţin timp acasă.

Aşa au stat lucrurile şi în Nord, în ţinuturile mai glaciale ale Scandinaviei. Comunitatea românească numără în cele patru ţări scandinave câteva zeci de mii de oameni, răspândiţi uneori şi la sute de kilometri. Cu cât mai mare însingurarea cu atât mai intensă este dorinţa gustării din acea pâine rea, ce-i mai dulce-n ţara ta, potrivit glăsuirii cântecului. Le aduce mângâierea de care au atâta nevoie un tânăr ierarh cu rădăcini năsăudene, P.S Macarie al Europei de Nord, împreună cu preoţii aflaţi sub autoritatea sa. Slujesc în locaşuri de împrumut şi bat drumuri lungi ca să fie lângă inima credincioşilor, însufleţiţi de dogoarea credinţei şi de iubirea de neam, ce capătă sub povara grea a străinătăţii un palpit special. Aici, în spaţii sacre, cu puteri anteice, pribegii se tămăduiesc de dorul de natala patrie şi primesc energii izbăvitoare şi regeneratoare. Vor să aibă biserica lor ca în satele şi oraşele baştinei, să se ştie laolaltă cu bunii şi străbunii lor. Dintr-un asemenea imbold a izvorât şi nobilul gest al unei românce pribege în Suedia, Aglaia Corlan, cea care în semn de recunoştinţă pentru ostenelile ei în grijirea unui vârstnic suedez, a primit moştenire la trecerea acestuia la cele veşnice casa în care locuise. A vândut-o şi banii i-a încredinţat Preasfinţitului Macarie ca să cumpere loc pentru întemeiere de biserică românească la Sölvesborg. Prin dania sa parcă domnească s-a purces de îndată la zidirea primei biserici româneşti în Scandinavia. N-a fost o întreprindere de loc uşoară, plinită însă prin contribuţiile episcopului şi preoţilor şi ale credincioşilor din eparhie, jertfitori din multul sau puţinul lor. Hotărâtoare, ca şi în cazul cumpărării locului de ctitorire, a fost milostiva bunătate a fălticenenilor, mai precis a Asociaţiei Proprietarilor de Păduri din Protopopiatul Fălticeni, condusă de părintele profesor Gheorghe Brădăţean, care a dăruit lemnul din care meşterii cei mari din ţara mamă au tocmit trupul Bisericii, una din lemn, smerită ca în aleasa tradiţie românească, meşteşugit făurită, aşezată precum un chivot măiestru migălit pe ştergarul mătăsos al unei mese de altar din cuprinsul pădurilor legendare ale Scandinaviei.

În acel topos de poveste, în codru parcă fără de capăt, s-a ivit majestuoasă şi princiară una din acele minunate plăsmuiri din lemn pe care românii au ştiut a le da la iveală în crugul vremii, înscriindu-se ca nişte creatori neîntrecuţi în civilizaţia lemnului. Într-o poiană a luminii se rostuieşte bisericuţa din răzoare, cu acareturile ei cuviincioase şi împrejmuirile din acelaşi lemn meşterite. Înlăuntru miroase aromitor a pădure românească. Se prefiră mirozna cea fără de pereche a sfinţeniei din Bizanţul de după Bizanţ, aşa cum pulsează în icoanele zugrăvite cu har pe fundaluri lemnoase, chenăruite cu cununi de iscusită cioplitură. Între aceste zugrăvituri se distinge icoana Maicii Domnului Alăptătoarea, podoaba bisericii, creaţie iconică aidoma celei din Spermezeu, vatra părintească a P S Macarie, adusă aici la rugămintea părintelui paroh Alin-Ioan Popa de la Sölvesborg, spre a fi, cum a rostit la sfinţire vlădica locului:"izvor de binecuvântare şi mângâiere pentru copii Maicii Domnului răspândiţi în aceste ţinuturi mai umbroase, mai reci - şi la propriu şi la figurat - din Europa de Nord." Aşadar, de fel întâmplătoare această alegere întocmai cum a fost şi cea a patronilor noii biserici, Sfinţii martiri năsăudeni, Sf. Vasile din Mocod, Sf. Atanasie din Bichigiu, Sf. Grigore din Zagra şi Sf. Vasile din Telciu. Maica Domnului Alăptătoarea e menită a hrăni pe aceşti orfani de ţară, iar cvartetul de martiri reprezintă simbolic sacrificiul pentru păstrarea credinţei strămoşeşti în vremuri de urgie, pildă ce trebuie să-i inspire pe românii pribegi în găsirea forţei interioare de care e nevoie în conservarea identităţii.

Toate aceste meniri se făptuiesc zi de zi în aceste meleaguri septentrionale, unde şi-au găsit cuib de vieţuire zeci de mii de români. Ei vin la Biserica din Sölvesborg, târnosită la 15 septembrie 2015, ca şi la alte lăcaşuri ale parohiilor ortodoxe româneşti într-un topos al mântuirii. Biserica cea nouă, prima ridicată în Scandinavia, este, cum poetic o numeşte Răzvan Bucuroiu în însemnările tipărite în română şi engleză din cartea album ce i-o consacră, "Arca mântuirii din apele Nordului". Pe întinsurile acestor ape translucide şi reci a prins în urmă cu un an a răsuna în dulce grai cântecul credinţei de acasă. E izvodit din cutia de rezonanţă a unei bisericuţe din lemn şi coperiş de şindrilă din Ţara de Sus a Moldovei, strămutată ca într-o minune adevărată cu duhul ei etern în Nordul cel mai de nord al Europei.

Grigore Ilisei

 
Mitropolitul Ierotheos Vlachos despre delegația Patriarhiei Române la Sinodul din Creta: Bine pregătiți şi fermi pe poziţie

Pe siteul cuvantul-ortodox.ro a fost publicată recent traducerea unei scrisori semnată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Agios Vlasios, cu privire la poziţia şi prestaţia delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române la Sfântul și Marele Sinod din Creta.

În continuare, redăm textul scrisorii (pentru textul original în limba greacă vezi aici):

„Ca membru al Delegației Bisericii Greciei am urmărit cu multă atenție toate sesiunile Sfântului și Marelui Sinod, care s-a întrunit recent la Kolimbari, în Creta.

Am mai scris și voi mai scrie despre observațiile și impresiile mele de la lucrările Sinodului. Aici doar aș dori să semnalez rolul important pe care l-a jucat la Sinod Patriarhul României, Daniel, și în general, Patriarhia României.

Mai întâi, Patriarhia României s-a pregătit foarte bine pentru Sinod și a făcut propuneri importante de corectare a textelor, mai ales pentru documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. Doar trei Biserici au formulat propuneri concrete, adică Patriarhia României, Biserica Ciprului (cele mai puține) și Biserica Greciei. De asemenea, propuneri orale a făcut și Biserica Serbiei. Cred că Patriarhia României a avut cele mai multe observații.

Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.

Când a fost finalizat textul și a fost citit în plen, Patriarhul României a constatat că nu a avut loc o traducere corectă în limba franceză și că nu au fost introduse observațiile sale. Atunci a spus că, dacă nu se fac aceste corecturi, nu semnează textul. Acest lucru a avut ca urmare stoparea întregii proceduri, pentru a se corecta din nou textul. Lucru care s-a finalizat după mult timp.

Dintre toți întâi-stătătorii, Patriarhul României, Daniel, a arătat că are deplină cunoaștere teologică și capacitatea de a-și susține opiniile. De asemenea, a avut capacitatea de a face propuneri alternative, atunci când nu au fost acceptate propunerile sale.

Însă, întrucât Regulamentul prevedea ca, în cazul în care propunerea unei Biserici nu este acceptată de către celelalte Biserici, textul rămâne așa cum este, de aceea nici nu au fost acceptate toate propunerile. În general, Patriarhul României i-a impresionat pe toți membrii Sinodului prin cunoștințele sale teologice și prin modul în care aborda subiectele.

De asemenea, observații importante a făcut Mitropolitul Moldovei, Teofan, care a vorbit având cuget bisericesc ortodox, bazat pe învățătura Bisericii.

Consider că Biserica României a impresionat prin întreaga sa prezență. Când se vor publica actele Sinodului, se va vădi acest lucru din plin”.

basilica.ro

 
Frământări asupra temeiniciei documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine

Luând aminte la neliniștile exprimate de numeroși ortodocși asupra unor documente aprobate la Sfântul și Marele Sinod din Creta, îndeosebi asupra documentului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, aduc următoarele precizări conform conștiinței mele:

1. Contribuția delegației Bisericii Ortodoxe Române, inclusiv asupra documentului amintit, a fost întru totul ancorată în tradiția Sinoadelor Ecumenice și a predaniei ortodoxe. Contribuția s-a concretizat în amendamente acceptate de delegațiile celorlalte Biserici Ortodoxe, prin prestanța teologică și duhovnicească a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a ierarhilor din delegație.

2. Dată fiind maniera imprevizibilă în care au decurs dezbaterile și modificările aduse pe textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”, documentul final suferă, încă, în opinia mea, de ambiguități și exprimări neclare teologic și ecleziologic, în pofida amendamentelor delegației românești. Acest lucru a fost exprimat public de mitropoliți care au participat la lucrările Sinodului din Creta, cum ar fi, de pildă, IPS Hierotheos Vlachos, din delegația Bisericii Greciei, sau IPS Neofit de Morfou din delegația Bisericii Ciprului, dar și de către alți ierarhi participanți.

3. În concordanță cu propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel din cadrul lucrărilor Sinodului din Creta, ca întrunirile sinodale panortodoxe să devină periodice, cred că documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” ar trebui să fie supus, în continuare, dezbaterilor și modificărilor, astfel încât acesta să fie corespunzător așteptărilor comunităților ortodoxe și nevoilor creștinilor de pretutindeni.

Episcopul Macarie Drăgoi

 
Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, 11 iunie 2016

Bucuria slujirii și împreună pătimirea – constantele activității pastorale a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord

Într-o atmosferă de vibrantă comuniune liturghisitoare, la Centrul Eparhial de la Stockholm a avut loc, sâmbătă, 11 iunie 2016, Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, la care au participat preoții ortodocși români din Suedia, Norvegia și Danemarca, însoțiți de reprezentanții mireni ai comunităților parohiale.

După săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii și a slujbei de Te Deum de un sobor de slujitori, având în frunte pe Preasfințitul Părinte Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord, s-a trecut la dezbaterea activității pastorale din toate sectoarele eparhiei de-a lungul anului 2015.

Preasfințitul Macarie a reamintit ținta tuturor activităților pastorale, anume trăirea prin faptă, zi de zi, de către toți membrii Bisericii, clerici și mireni, a unității euharistice astfel încât „toţi să fie una” (Ioan 17, 21). Într-o lume frământată de nenumărate neliniști și atrasă, deseori, de stiluri de viață incompatibile cu cele ale credinței, această țintă se poate atinge dacă păstorul se dedică turmei sale prin bucuria slujirii aproapelui și împreună pătimirea cu frații mai mici ai lui Hristos (Matei 25, 40) a subliniat ierarhul locului.

În acest context misionar, s-au evocat constantele slujiri pastorale a Părintelui Episcop Macarie și al celor care îl înconjoară în toate cele trei țări scandinave, după modelul slujirii lui Hristos față de lume și ucenici. Luând aminte la specificul nevoilor duhovnicești ale românilor și localnicilor care sunt membri ai parohiilor Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, Preasfințitul Macarie a arătat că cea mai rodnică misiune este cea a implicării directe întru ajutorul duhovnicesc, dar și material, acordat celor aflați în neputințe, pentru că oamenii au nevoie de o Biserica vie și prezentă în suferințele lor. Astfel, a amintit Preasfințitul Macarie, cu toate că mijloacele Episcopiei Europei de Nord sunt destul de precare, cu ajutorul lui Dumnezeu s-a reușit ajutorarea victimelor incendiului de la Colectiv, din București, unul dintre tineri fiind spitalizat în Bergen, Norvegia.Totodată, a fost evocată solidaritatea arătată de episcopul locului, preoții și credincioșii români din Norvegia, pentru susținerea familiilor afectate de separarea de copii de către sistemul de protecție a copilului din această țară nordică. Împreună pătimirea cu aceștia, vizitele pastorale, mijlocirea pe lângă autoritățile statului și rugăciunile pentru familiile afectate sunt câteva din misiunea pastorală scandinavă pentru cei aflați în necaz și strâmtorare.

Pe lângă acestea, după un program misionar duhovnicesc ținut cu acrivie, episcopul locului a slujit în toate parohiile românești din zonă, alegând ca la marile praznice și răstimpuri duhovnicești să aducă bucurie și mângâiere în diferite comunități ale eparhiei.

S-a amintit, în acest context, că anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod „An omagial al misiunii parohiei și mănăstirii azi” și „An comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete”, ca o conștientizare a faptului că Biserica se clădește și se trăiește la „firul ierbii”, adică în parohie, în obștile și comunitățile de creștini.

Dintre evenimentele de mare bucurie duhovnicească au fost amintite târnosirile săvârșite de Preasfințitul Părinte Episcop Macarie la biserica ortodoxă românească „Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni” din Sölvesborg (Suedia) pe 12 septembrie 2015 și la altarul Mănăstirii „Sfinții Cuvioși Macarie Romanul și Ioan Iacob de la Neamț”, din Ikast (Danemarca), pe 23 octombrie 2015, la care au participat foarte mulți din românii așezați în spațiul nordic.

Au fost continuate și proiectele sociale inițiate în anii trecuți de către parohiile românești din Europa de Nord:

  • • „Picătura de jertfă care răscumpără oceanul nepăsării”, proiect în cadrul căruia s-au organizat colecte în bani, medicamente și produse pentru ajutorarea unor familii sărace din România;
  • • „O familie parohială pentru fiecare”, activitate care angajează pe credincioșii parohiei să ajute benevol o serie de copii orfani din România;
  • • „Agapa fratelui” acțiune duminicală, în biserică după Sfânta Liturghie, de colectare a alimentelor necesare pentru cantinele sociale;
  • • „În pace să ieșim” misiune ce angajează pe credincioși de a vizita pe cei bolnavi și singuri, împărtășindu-le din pacea, bucuria și lumina pe care tocmai au primit-o la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

La prezentarea activităților sectorului cultural, s-au amintit organizarea expoziției de icoane de patrimoniu de la Muzeul Universității Bergen, Norvegia, cu ajutorul Muzeului Național din Alba Iulia și al Arhiepiscopiei Alba Iuliei, din luna noiembrie a anului trecut. Pe lângă revista Candela Nordului a episcopiei, la editura Felicitas au mai apărut și alte cărți și materiale de teologie.

Prospectând perspectivele și nevoile oamenilor, Adunarea Eparhială a hotărât o mai mare implicare misionară pentru tineri, în încercarea de a le oferi acestora un cadru concret de împreună-creștere și împreună-mărturie întru Hristos, ca o datorie morală față de Biserica Noastră, prin păstrarea și afirmarea credinței și identității noastre ortodoxe și românești.

Mai multe imagini puteți găsi aici

.Biroul de presă al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord

 
Mărturie de ortodoxie și tradiție românească la Porțile Fiordurilor

Comunitățile românești ortodoxe din Europa de Nord suferă de o îndoită risipire. O risipire fizică, pentru că sunt situate la sute sau chiar mii de kilometri unele de altele, și o risipire spirituală, pentru că sunt aruncate încolo și încoace de presiunile unei vieți sociale construită în jurul altor exigențe decât cele ale rânduielii. Uneori, această risipire capătă accente dramatice, ca în cazul familiilor de români ai căror copii au fost preluați abuziv de statul norvegian. Românii din Norvegia au nevoie să trăiască bucuria de a fi împreună, de a simți că există o putere care anulează distanțele, topește răceala inimilor și oferă un liman liniștitor, un refugiu cald și primitor din calea frământărilor de peste zi. Și, poate mai mult decât orice, românii din Norvegia au dorul de a fi cercetați de oaspeți și vestitori ce le aduc buna mireasmă a Evangheliei trăite și a tradițiilor vii de acasă.

Ca veghetor asupra nevoilor sufletești ale turmei cuvântătoare din Europa de Nord, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie Drăgoi a căutat să aline multele doruri ale românilor din Norvegia bucurându-i, în zilele de 1-5 iunie 2016, cu oaspeți de seamă: părintele Nicolae Tănase, tată sufletesc al atâtor copii și mame năpăstuite, și medicul creștin Pavel Chirilă, doctor care a alinat dureri ale multor bolnavi. Amândoi sunt cunoscuți misionari ai vieții și ai credinței care se mărturisește prin fapte. Vizita lor în diversele parohii și mănăstiri a însuflețit și unit în duh comunitățile de români și scandinavi convertiți la ortodoxie din Norvegia, care au avut prilejul să se împărtășească de încurajările, sfaturile și îndemnurile celor doi. Întâlnirile, încălzite tainic de slujirea liturghiei, au avut loc într-un cadru degajat, care a încurajat împărtășirea bucuriei întru „tremurul inimilor”, după cum frumos a mărturisit părintele Nicolae Tănase.

O atenție specială a fost acordată, în cadrul acestor întâlniri, îngrijorărilor familiilor de români. Care este educația potrivită pentru copii, cum să fie protejați aceștia de feluritele ispite ale unei lumi dezorientate și hedoniste, cum să viețuiască după voia lui Hristos tinerii și tinerele, cum să trăiască familiile după principii sănătoase, atât suflești, cât și trupești, cum să fie întreținut focul credinței în mijlocul unei societăți secularizate, au fost câteva dintre subiectele conversațiilor întreținute de ierarh și de oaspeți cu cei întâlniți în Norvegia. Nu au lipsit nici simplele și micile bucurii ale întâlnirii cu copiii, agapa cu copiii și împărțirea de daruri la Oslo, cu ocazia zilei de 1 iunie, fiind un moment deosebit de luminos înnoit și în comunitățile de la Ålesund și Bergen.

Bucuria de a fi împreună este posibilă, pentru românii din Norvegia, dar nu numai, doar prin viețuirea conștientă în Biserică, această corabie care conduce poporul lui Dumnezeu prin valurile unei lumi deseori ostile, după cum spunea și medicul creștin Pavel Chirilă. Iar atunci când se desfășoară și asemenea întâlniri-eveniment, care încălzesc și ridică inimile celor credincioși, atunci viețuirea românească se transformă într-o mărturie de tradiție și dreaptă credință care bate la Porțile Fiordurilor, așteptând ca inima din adâncuri a unei țări odinioară ortodoxă să răspundă cu aceeași dragoste.

Imagini puteți găsi aici.

 
Burse pentru copiii săraci din România

„Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? sau însetat şi Ţi-am dat să bei?" (Matei 25, 37)

Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord inițiază proiectul „Burse pentru copiii săraci din România" cu scopul de ajuta lunar cu suma de 25 de euro un număr cât mai mare de copii din regiunea Copșa Mică. În acest sens, la Parohia Ortodoxă Română „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din Mediaș, Valea Viilor și la alte parohii din zona Copșa Mică s-au întocmit fişe sociale pentru copiii aflați în dificultate financiară, iar Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord a deschis un cont special, dedicat strângerii de fonduri pentru sprijinirea acestor copii.

Sumele adunate în acest cont sunt virate lunar, prin centrul misionar-filantropic din Valea Viilor, magazinelor de unde copiii bursieri îşi cumpără cele necesare - în afară de ţigări şi alcool - pe bază de bonuri. În felul acesta suntem siguri că banii sunt folosiţi cum trebuie. Facem un apel la toţi credincioşii din Europa de Nord şi la toţi oamenii de bine să susţină acest proiect, fie prin sume regulate, fie prin donaţii sporadice.

La Valea Viilor, pe lângă ajutorul de 25 de euro lunar, copiii provenind din familii cu dificultăți financiare pot beneficia de o masă gratuită la cantina bisericii, unde, profesori voluntari desfășoară un program de after-school, ajutându-i pe acești copii, după ce au servit o masă caldă, să-și facă temele. Astfel dorim ca prin educație, copiii să iasă din sărăcie și să nu devină victime ale imoralității și delicvenței juvenile.

Bunul Dumnezeu să primească jertfa fiecăruia pentru cei vii şi pentru cei morţi, mai cu seamă pentru copiii nenăscuţi!

Pentru a sprijini efortul nostru de ajutorare a copiilor săraci din regiunea Copșa Mică, vă rugăm să trimiteți donațiile dumneavoastră în contul deschis special pentru ei:
Nordea Bank: 6039.06.86156
Titular: Den Rumenske Ortodokse Menighet i Oslo

Specificați: Donaţie pentru copiii săraci din România

"Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut!" (Matei 25, 40)

Cu dragoste în Hristos Domnul şi binecuvântare,

+ Părintele Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord

 

Icoană din biserica parohiei ortodoxe române din orașul Sölvesborg, Suedia

 

ICOANA ZILEI

CALENDAR ORTODOX

Catedrala

construimcatedrala.ro